Dacă activitatea angajatorului este suspendată, este evident că nici salariații nu-și mai pot desfășura activitatea, însă trebuie să diferențiem situațiile și să definim foarte clar ce înseamnă activitate suspendată, a declarat Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă. 

"Ne putem gândi că avem o unitate de alimentație publică, iar în urma unui control s-a dispus măsura suspendării activității la respectivul punct de lucru, ceea ce nu înseamnă suspendarea activității în ansamblul său, pentru că neconformitățile constatate urmează a fi remediate, cel mai probabil tot cu personalul (sau cu parte din personal) de care dispune angajatorul. Aceasta poate fi una dintre situațiile pe care Codul muncii le prevede și care existau și anterior pandemiei, cea în care activitatea este redusă sau întreruptă temporar, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, însă numai în măsura în care suspendarea activității are la bază unul dintre aceste motive sau ceva similar.

Este dificil de apreciat, fără a analiza concret o situație pe baza tuturor detaliilor, în ce măsură o suspendare a activității dispusă de o instituție a statului generează o situație similară cu cea în care avem un motiv economic, tehnologic sau structural, însă putem să avem în vedere aceste motive ca fiind subsecvente, adică ele intervin pentru remedierea situației constatate. Presupunând că s-ar încadra în această categorie, vom avea o suspendare a contractelor de muncă, însă cu acordarea indemnizației negociate și care va fi de cel puțin 75% din salariul de bază și cu obligația salariaților de a se afla la dispoziția angajatorului pentru reluarea activității", a explicat consilierul juridic.

Această indemnizație se acordă integral din fondul de salarii a angajatorului, soluția decontării șomajului tehnic posibilă pe perioada pandemiei, nemai fiind valabilă. Neacordarea acestor indemnizații le poate aduce angajatorilor amenzi cuprinse între 1.500 și 5.000 lei.

Concediul fără plată nu poate fi o soluție în acest caz deoarece are ca premisă acordarea la solicitarea salariatului, nefiind posibilă din inițiativa angajatorului, și doar pentru rezolvarea unor situații persoane (în mod evident, aici nu intră situația financiară sau alte probleme ale angajatorului) sau formarea profesională.