Avantaje și dezavantaje ale impozitării bacșișului pentru firme și angajații lor

„Prin bacșiș se înțelege orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus față de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de către operatorii economici care desfășoară activități corespunzătoare codurilor CAEN: 5610 - «Restaurante», 5630 - «Baruri și alte activități de servire a băuturilor»”, prevede recenta Lege 376/2022. 

Angajatori

Pentru faptul că a apărut în Monitor pe 27 decembrie și că a intrat în vigoare doar câteva zile mai târziu, pe 1 ianuarie 2023, operatorii economici care desfășoară activitățile indicate în lege au fost din start dezavantajați de termenul foarte mic pentru implementarea măsurii. Implementare ce presupune o reglementare internă privind repartizarea bacșișului între angajați, actualizarea necesară în casele de marcat și „rafinarea” măsurii cu contabilul. Având în vedere că era finalul anului, implementarea ar fi putut fi amânată cu măcar o lună. 

Legiuitorul nu a stabilit nimic în materia distribuirii bacșișului după ce acesta e pus pe notă și colectat de operatorul economic, prin cei care se ocupă de servirea; a lăsat angajatorii să decidă, i-a obligat, chiar, să aibă o procedură dedicată bacșișului: „Sumele provenite din încasarea bacșișului se înregistrează în contabilitatea operatorilor economici pe seama conturilor de datorii folosind un analitic distinct și se distribuie integral salariaților, pe baza unei evidențe nominale a acestora. Operatorii economici stabilesc, printr-un regulament intern, procedura și modalitatea de distribuire către salariați a sumelor provenite din încasarea bacșișului”. 

Dacă în cazul plăților cu cardul, angajații nu au cum să bage în buzunar sumele primite de la clienți, în cazul plăților numerar va continua, în numeroase situații probabil, obiceiul chelnerilor de a-și însuși sumele de bani. Angajatorii ar putea să insereze în regulamentele interne că o atare conduită reprezintă abatere disciplinară.

Problema e că, în caz de control al Fiscului, sancțiunea pentru nerespectarea legii o primește operatorul economic, iar nu angajatul. 

Prin 2019, când se discuta de reglementarea bacșișului, fiscaliștii spuneau că asta ar fi un avantaj pentru firme, care vor avea astfel un control mai bun al sumelor încasate. Dar Legea 376 acoperă numai firmele cu activități pe codurile CAEN 5610 (restaurante) și 5630 (baruri și alte activități de servire a băuturilor). Pentru toate celelalte tipuri de activități unde se practică bacșișul, situația nu se schimbă, el rămâne în afara reglementării, firmele fiind libere să aleagă dacă pun și ele în practică ceva similar sau nu. Totodată, nu se aplică zilierilor, ci doar salariaților.

Angajați

De acum, un avantaj clar va fi pentru cei care nu primeau bacșiș pentru că clienții lor nu aveau deloc numerar și, deși ar fi vrut să lase ceva în plus la nota de plată, nu aveau cum să o facă prin intermediul plății cu cardul (în practică, ingeniozitatea se traducea însă prin exemple de tipul bacșiș lăsat prin Revolut, chelnerul oferindu-și numărul de telefon clientului doritor).

Marele dezavantaj e pentru cei care nu și-au dorit niciodată să plătească statului impozit pe sumele primite de la clienți - 10%. Totodată, e de așteptat ca politicile implementate de unii angajatori să-i facă pe cei din industria servirii să-și caute de muncă în altă parte, unde le surâde mai mult modalitatea de împărțire a bacșișului. Ideal, aceste politici trebuie stabilite prin înțelegere cu angajații, dar în practică ele vor fi dictate exclusiv de operatorii economici. Dacă din rațiuni de simplificare, aceștia vor decide că împărțirea sumelor se face lunar sau bilunar, angajații care erau obișnuiți să se ducă zilnic acasă cu ceva bani vor fi în mod cert afectați.

Salariații din industria servicii sunt dezavantajați în raport cu zilierii, cărora Legea 376 nu li se aplică, iar cei care servesc în loc sunt dezavantajați în raport cu cei care livrează la domiciliu sau alte adrese și cărora, de asemenea, legea nu li se aplică.

Sumele primite din distribuire bacșișului ajung la angajați gata impozitate. Dacă ne gândim mai bine, varianta sugerată în trecut era de a fiscaliza acele sume prin declarația unică, pe cont propriu, adică, chestiune care nu doar că era destul de dificilă pentru mulți angajați din industrie, dar ar fi făcut oricum colectarea mult mai dificilă pentru stat. Preluarea acestor sume de bani de către angajator și distribuirea ulterioară a acestora către salariați, gata impozitate, e de fapt varianta prin care statul iese marele câștigător aici.

De asemenea, specifică Legea 376, aceste sume distribuite din bacșișuri nu reprezintă venit salarial sau asimilat salariilor. E greu de crezut ca impozitarea acestora să le servească în vreun fel angajaților când vor să ia credite, chiar dacă sumele de bani pe care le încasează sunt măricele în unele luni, poate chiar la fel de mari ca salariul de bază, pentru că bacșișul este un venit inconstant și extrem de „volatil”.

E de așteptat că unii angajatori vor încerca să-și păcălească sau vor continua să-și păcălească angajații că bacșișul este parte componentă a salariului. Nu de puține ori, angajații din servire sunt plătiți sub minimul legal sau muncesc mult peste norma din contract, pe considerentul că-și rotunjesc veniturile sau le suplimentează masiv din bacșiș.