Decizia CCR 482/2022 a fost pronunțată astă-toamnă, însă aceasta a fost publicată abia luni în Monitorul Oficial, după ce a fost motivată recent. În esență, judecătorii au respins excepția de neconstituționalitate referitoare la alineatul 5 al articolului 49 și litera i de la alineatul 1 al articolului 56 din Codul muncii.

„(...) Curtea constată că dispozițiile art. 49 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 nu instituie nicio diferență de tratament juridic între salariații cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în raport cu cei care au contract de muncă pe durată determinată, în ambele cazuri apariția unei cauze de încetare de drept a contractului individual de muncă prevalând asupra cauzelor de suspendare a raportului de muncă.

Faptul că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 prevăd o cauză specifică de încetare a contractului de muncă pe durată determinată, respectiv ajungerea la termen, este justificată de specificul acestui contract, care generează un raport de muncă limitat sub aspect temporal și care îl deosebește, ca natură, de contractul de muncă pe durată nedeterminată. Astfel, consecințele diferite ce decurg din acest specific sunt deplin justificate și compatibile cu principiul constituțional al egalității în drepturi, neavând caracteristica discriminării”, scriu judecătorii CCR.

Așadar, este exclusă ideea de discriminare atunci când salariatului căruia îi „expiră” CIM pe perioadă determinată în timpul suspendării nu-i este permis să revină la muncă la terminarea suspendării, așa cum îi este permis salariatului cu CIM pe perioadă nedeterminată.

Pe deasupra, judecătorii CCR au subliniat că este exclusă atât ideea de încălcare a prezumției de nevinovăție (din moment ce nici suspendarea CIM, nici încetarea automată a acestuia nu reprezintă sancțiuni), cât și ideea de încălcare a dreptului la muncă (din moment ce salariatul se poate duce să lucreze la alt angajator).

În speța în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate era vorba de o salariată angajată pe perioadă determinată căreia i-a fost suspendat CIM la începerea unui proces penal. Ulterior, aceasta a fost găsită nevinovată, dar contractul îi „expirase” deja, astfel că nu s-a putut întoarce la muncă la fostul angajator.

Potrivit articolului 56 din Codul muncii, CIM încetează de drept „la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată”. Iar articolul 49 din actul normativ stabilește că „De fiecare dată când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare de drept prevalează.”