Controlul comun: Principalele etape ale noului tip de control fiscal recent introdus în legislație

Controlul fiscal comun a fost introdus prin Ordonanța Guvernului 16/2023, care transpune la noi directiva europeană supranumită DAC7. De principiu, aceste verificări vizează afacerile transfrontaliere și scopul lor este evitarea dublei impuneri, dar specialiștii atrag atenția că există unele neajunsuri.

„Din punctul nostru de vedere, această prevedere ar trebui să aibă în vedere, ca scop primordial, evitarea dublei impuneri. Totuși, textul DAC7, implementat ca atare și în legislația noastră, nu pare să asigure, din oficiu, acest deziderat. Chiar dacă rezultatele controlului comun sunt luate în considerare în cadrul instrumentelor relevante emise de autoritatea competentă din România, astfel de rezultate pot să aibă efecte juridice/fiscale diferite în fiecare jurisdicție, putând avea un impact negativ asupra posibilității adoptării unei singure linii de apărare, aplicabilă în toate jurisdicțiile, și neputând exclude, în opinia noastră, apariția unei situații de dublă impozitare”, a precizat Consultantul fiscal Andreea Florian.

Iată cum arată, în mare, etapele unui control fiscal comun:

 1.  Autoritatea dintr-un alt stat membru UE face o solicitare către autoritatea din România. Pentru a demara un control fiscal comun, noile prevederi stabilesc că este necesară existența unei solicitări din partea autorității un stat membru (supranumită autoritate solicitantă) către autoritatea unui alt stat membru (supranumită autoritate solicitată). De exemplu, Fiscul din Bulgaria poate cere Fiscului din România să se deruleze verificări în România la un grup de companii activ în ambele state. Apoi, autoritatea solicitată trebuie să dea un răspuns în maximum 60 de zile, care poate fi inclusiv negativ (din motive justificate).

 2.  Dacă e acceptat, controlul trebuie să respecte legislația în vigoare și e supravegheat și coordonat de un reprezentant al Fiscului român. Dacă cererea pentru un control comun este acceptată, atunci controlul derulat în România trebuie să fie în conformitate cu legislația. În acest sens, Fiscul român desemnează un reprezentant care se ocupă cu supravegherea și coordonarea operațiunii de control comun. Conform dispozițiilor, drepturile și obligațiile personalului străin de control sunt cele din legislația română, fără ca acesta să exercite competențe care ar depăși sfera competențelor conferite de legislația statului său de proveniență. De cealaltă parte, contribuabilul vizat beneficiază de aceleași drepturi și are aceleași obligații ca în cazul unui control la care ar participa numai Fiscul român (inclusiv în cazul plângerilor, reexaminărilor, căilor de atac).

 3.  Personalul străin de control poate face interviuri și poate examina evidențe, dar numai împreună cu personalul român de control. La derularea efectivă a verificărilor pe teritoriul României, este subliniat, mai precis, că funcționarii desemnați de alte state UE pot intervieva persoane și pot examina evidențe împreună cu funcționarii autorității din România, cu respectarea normelor în vigoare. Totodată, probele colectate în timpul controlului fiscal comun sunt evaluate în conformitate cu normele în vigoare.

 4.  Autoritățile convin asupra faptelor și circumstanțelor și emit un raport final. În urma verificărilor la comun, personalul de control trebuie să convină asupra faptelor și circumstanțelor relevante și să ajungă la un acord privind situația fiscală a contribuabilului verificat. Practic, constatările controlului trebuie incluse într-un raport final și acestea sunt luate în considerare „în cadrul instrumentelor relevante emise de autoritatea competentă din România”, așa cum se arată în noile dispoziții. Contribuabilul care a fost verificat trebuie informat despre rezultatele controlului comun în 60 de zile de la emiterea raportului final (acesta trebuie să primească inclusiv o copie a raportului).

 5.  Ce se întâmplă după controlul comun trebuie, de asemenea, să respecte legislația în vigoare. Potrivit regulilor recent stabilite, acțiunile ce sunt întreprinse după un control comun și orice alte proceduri (o decizie a autorității fiscale, o procedură privind o cale de atac sau soluționarea aferentă) se desfășoară conform normelor în vigoare.

Notă: Informații mai multe despre tipurile „clasice” de controale fiscale de la noi sunt în articolul de aici.