„Normal, autoritatea fiscală merge întotdeauna pe analiza an pe an. De ce? Pentru că această analiză îi permite să facă cele mai multe ajustări de prețuri de transfer. Pe termen lung, dacă ai un an bun, un an prost și un an excepțional, în medie ești la valoarea de piață sau poți să fii la valoarea de piață. În schimb, dacă faci analiza an pe an, ar trebui ca în primul an să nu se facă o ajustare, în al doilea an se face o ajustare, iar în al treilea an, deși ar trebui să te ajusteze și atunci, pentru că ești în afara intervalului de piață, autoritatea fiscală zice că nu te ajustează pentru că nu e în scopul său să-ți optimizeze sarcina fiscală. Și, atunci, în situația în care pe o analiză multianuală nu aveam o ajustare de prețuri de transfer, dacă facem analiza an pe an se ajunge la situația în care avem ajustări de prețuri de transfer pentru anul cu pierdere.

În practică, să aveți grijă, pentru că avem de a face cu foarte multe analize an pe an. Dacă considerați că este mai oportună o analiză multianuală, trebuie să argumentați în mod corespunzător în dosarul de prețuri de transfer. Ordinul ANAF 442/2016, care reglementează conținutul dosarului de prețuri de transfer, menționează foarte clar că ai posibilitatea să alegi dacă optezi pentru o analiză multianuală sau o analiză an pe an -- bineînțeles, cu justificarea aferentă -- și autoritatea fiscală este obligată, în primul rând, să ia în considerare raționamentul tău și doar dacă raționamentul tău nu este unul bun să vină cu propria analiză, care poate să fie mai potrivită”, a explicat, la un webinar organizat recent de NNDKP, Mihai Lupu, Partener.

Practic, gândirea inspectorilor ANAF este că multinaționalele nu pot activa pe pierdere sau pe zero, astfel încât aceste situații sunt „atacate” cu precădere la controale pentru a face ajustări de prețuri de transfer. Însă, potrivit specialistului, există situații în care o entitate are pierdere sau este pe zero pentru că are un profil antreprenorial pe piața din România, de exemplu, astfel că aceasta se așteaptă la profitabilitate pe termen lung, nu în primii ani de activitate.

„Autoritatea fiscală consideră că dacă ești companie multinațională, care își desfășoară activitatea în România, atunci ar trebui să ai o profitabilitate în decursul fiecărui exercițiu financiar. Nu există exercițiu financiar în care să poți să fii pe pierdere sau pe zero. Și, de aici, de fiecare dată, controalele în domeniul prețurilor de transfer vin cu această tendință a autorităților fiscale de a merge pe o analiză an pe an. Cu toate acestea, până la urmă depinde foarte mult de profilul funcțional al contribuabilului.

Pentru că dacă în cadrul grupului acționezi, într-adevăr, ca un prestator de servicii de fabricație sau un prestator de servicii de dezvoltare software sau un producător cu funcții și riscuri limitate, care primește comenzi de la grup, le execută și vinde produsele finite tot către grup, atunci, potrivit teoriei economice și liniilor directoare ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, există, într-adevăr, o bază prin care să consideri că tu ar trebui să obții o profitabilitate constantă, micuță -- nu neapărat o profitabilitate extraordinară -- în decursul fiecărui exercițiu financiar. Atenție, aici nu excludem acele situații în care pot să apară evenimente semnificative cu caracter extraordinar (dezastre naturale, probleme cu o linie de producție etc.).

În schimb, ce ne facem în situația în care tu, de fapt, nu ești un producător sau un prestator de servicii cu funcții și riscuri limitate, ci ai un profil antreprenorial pe piața din România? Fiecare antreprenor poate să aibă ani buni și ani mai puțin buni, dar nu se oprește la prima sincopă pe care o întâlnește - dacă are un an cu pierdere, trece mai departe, atâta vreme cât, pe parcursul a trei-cinci ani, își dă seama că o să obțină o profitabilitate din businessul desfășurat. Ei bine, din perspectiva autorităților fiscale, am observat în practică, de cele mai multe ori, că acești antreprenori multinaționali nu prea se regăsesc. Fiscul consideră că, întotdeauna, entitățile din România sunt entități captive și că profitabilitatea pe care ele o obțin trebuie să fie constantă în decursul fiecărui exercițiu financiar. Din perspectiva analizei multianuale, există situații în care am avut inclusiv câștig în instanță explicându-le autorităților fiscale și instanței de judecată cam care au fost particularitățile tranzacției, pentru că pot exista situații în care anumite industrii să funcționeze de o anumită manieră (automotive, de exemplu)”, a detaliat Mihai Lupu.

Important! Tocmai pentru că legislația și abordarea inspectorilor diferă de la un stat membru al UE la altul, autoritățile europene au inițiat recent un proiect de directivă pentru uniformizarea regulilor de prețuri de transfer. Documentul ar putea să se aplice din 2026, dacă este adoptat și apoi transpus în statele UE.