Regulile procedurale ale eșalonării clasice: Ce trebuie să știi după modificările recente

De reținut, pe scurt:

• Procedura de eșalonare clasică la plată permite debitorilor anumite înlesniri pentru obligații fiscale restante.
• Obligațiile care pot fi eșalonate includ impozite, taxe, contribuții, amenzi sau chiar creanțe bugetare stabilite de alte organe ale statului.
• Debitorii trebuie să îndeplinească cumulativ șase condiții, inclusiv să fie în dificultate financiară temporară, să constituie o garanție și să aibă declarațiile fiscale depuse la zi.

Un prim aspect fiscal important de precizat este acela că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) din Ordinul ANAF nr. 90/2016, s-a aprobat procedura de aplicare a acordării eşalonării clasice la plată de către organul fiscal central. Aceasta a fost modificată recent, astfel că prezentăm direct regulile actualizate la zi.

Eșalonarea la plată nu se acordă, conform Codului de procedură fiscală, pentru obligațiile fiscale în sumă totală mai mică de 500 lei, în cazul persoanelor fizice, 2.000 lei, în cazul asocierilor fără personalitate juridică, și 5.000 lei, în cazul persoanelor juridice.

În ceea ce privește stabilirea obiectului înlesnirilor la plată conform procedurii menționate anterior, organul fiscal competent poate acorda următoarele înlesniri la plata obligaţiilor fiscale:

• eşalonarea la plată, la cererea debitorului, a obligaţiilor fiscale;
• amânarea la plată, în condiţiile legii, a penalităţilor de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală, în vederea anulării, până la data finalizării eşalonării la plată;
• amânarea la plată, în condiţiile legii, a unui procent de 50% din dobânzile cuprinse în certificatul de atestare fiscală, în vederea anulării, până la data finalizării eşalonării la plată;
• amânarea la plată, în condiţiile legii, a unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, cuprinse în certificatul de atestare fiscală, în vederea anulării, până la data finalizării eşalonării la plată;
• amânarea la plată a penalităţilor de nedeclarare aferente obligaţiilor fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de debitor şi stabilite de organul de inspecţie fiscală prin decizii de impunere, eşalonate la plată, în vederea reducerii cu 75%, până la data finalizării eşalonării la plată.

În vederea acordării eșalonării clasice la plată, sunt asimilate obligațiilor fiscale administrate de organul fiscal central următoarele:

• obligaţiile fiscale principale reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, precum şi obligaţiile fiscale accesorii; 
• amenzile de orice fel administrate de organul fiscal central;
• creanţele bugetare stabilite de alte organe şi transmise spre recuperare organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creanţele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătoreşti sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii;
• creanţe rezultate din săvârşirea unor infracţiuni, respectiv prejudicii, cheltuieli judiciare şi amenzi judiciare/penale. Nu se încadrează în categoria creanţelor precizate anterior şi nu se acordă înlesniri la plată pentru sumele care fac obiectul unei confiscări, precum şi cele reprezentând echivalentul în bani al unor bunuri care au fost considerate a constitui produs direct sau indirect al unei infracţiuni.

Un alt aspect fiscal important de specificat constă în aceea că înlesnirile la plată se acordă pentru toate obligaţiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în Ordinul ANAF nr. 90/2016, iar, anterior emiterii certificatului de atestare fiscală, organul fiscal competent în scopul acordării eşalonării la plată emite şi comunică debitorului deciziile de calcul accesorii în vederea includerii acestora în decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale.

Condiții de îndeplinit și depunerea cererii

Pentru a putea beneficia de eșalonare clasică la plată, debitorii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

• să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eșalonare;
• să constituie o garanție;
• să nu se afle în procedura insolvenței;
• să nu se afle în dizolvare;
• să nu li se fi stabilit răspunderea potrivit legislației privind insolvența și/sau răspunderea solidară;
• să aibă depuse toate declarațiile fiscale, potrivit vectorului fiscal. Această condiție trebuie îndeplinită la data eliberării certificatului de atestare fiscală.

În vederea acordării eșalonării clasice la plată, debitorii au obligația de a completa o cerere de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale, care va cuprinde următoarele elemente:

• datele de identificare;
• perioada pentru care se solicită eșalonarea la plată, exprimată în luni, și motivarea acesteia;
• suma totală pentru care se solicită eșalonarea la plată;
• justificarea stării de dificultate generate de lipsa temporară de disponibilități bănești și cauzele acesteia;
• mențiuni referitoare la înlesnirile la plată acordate până la data depunerii cererii, în baza actelor normative în materie de înlesniri la plată;
• mențiuni referitoare la bunurile în proprietate.

Ulterior completării cererii de eșalonare la plată, este necesar ca debitorul să o depună la organul fiscal central competent. Acesta are termen de analiză și soluționare de 60 zile sau de 15 zile, în situația în care debitorul nu deține bunuri în proprietate, de la depunerea completă a documentației, iar în cazul cererii de eșalonare la plată pentru debitorii cu risc fiscal mic, acest termen este de 15 zile lucrătoare. Modalităţile de depunere a cererii de eșalonare sunt următoarele:

• la registratura organului fiscal;
• prin poştă, cu confirmare de primire;
• prin intermediul serviciului Spaţiul privat virtual.
  
  

Cum se derulează procedura

În vederea soluționării cererii de acordare a eșalonărilor la plată a obligațiilor fiscale și a stabilirii sumelor care vor face obiectul acestora, organul fiscal competent eliberează, din oficiu, un certificat de atestare fiscală.

În ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile de acordare a eșalonării la plată, organul fiscal competent întocmește acordul de principiu în cel mult 15 zile de la eliberarea certificatului de atestare fiscală.

În situația în care debitorul nu deține bunuri, organul fiscal competent va emite decizia de eșalonare la plată, dacă sunt îndeplinite condițiile de acordare a eșalonării la plată, sau decizia de respingere a cererii, dacă nu sunt îndeplinite aceste condiții. Eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale este pe o perioadă de până la șase luni.

Procedura de emitere a acordului de principiu sau a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare ori a deciziei de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale presupune respectarea următoarelor reguli generale:

1. după eliberarea certificatului de atestare fiscală, organul fiscal verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. a), c) - e), alin. (2) şi, după caz, alin. (3^1) din Codul de procedură fiscală și dacă cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale conţine obligaţiile fiscale prevăzute la art. 184 alin. (6) şi (7) din Codul de procedură fiscală;

2. îndeplinirea condiţiei legale referitoare la dificultatea generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi capacitatea financiară de plată pe perioada de eşalonare se analizează şi se stabileşte de organul fiscal pe baza documentelor referitoare la încasările şi plăţile pe ultimele șase luni anterioare depunerii cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale, a programului de restructurare sau de redresare financiară prezentat de debitor ori a altor informaţii şi/sau documente relevante prezentate de debitor sau deţinute de organul fiscal. În această analiză sunt relevante evoluţia pozitivă a capacităţii financiare de plată pe perioada eşalonării, precum şi sustenabilitatea acesteia;

3. prin excepţie, în cazul debitorilor care nu deţin bunuri în proprietate, situaţia de dificultate, generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi capacitatea financiară de plată pe perioada de eşalonare, se analizează şi se constată de organul fiscal pe baza informaţiilor menţionate de debitor în cerere sau deţinute de organul fiscal competent;

4. după verificarea condiţiilor menționate anterior, organul fiscal competent, în cel mult 15 zile de la eliberarea certificatului de atestare fiscală, întocmeşte un referat "A". Prin excepţie, pentru anumiți debitori, referatul "A" se întocmeşte în cel mult cinci zile de la eliberarea certificatului de atestare fiscală. Referatul "A" va fi însoţit de documentele ce dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute în procedură;

5. în situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, condiţiile de acordare a înlesnirilor la plată prevăzute la secţiunea A lit. a) din referatul "A" se analizează atât pentru debitor, cât şi pentru sediile sale secundare. În situaţia în care oricare dintre aceste entităţi nu are îndeplinită una dintre condiţii, în coloana "Modul de respectare a condiţiilor" se bifează că nu este îndeplinită condiţia;

6. în ipoteza în care cererea unui debitor care are înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal se respinge potrivit art. 184 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură fiscală, la secţiunea D lit. b) din referatul "A" se înscriu obligaţiile fiscale ale debitorului, precum şi impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare sediu secundar, astfel cum sunt înscrise la secţiunea B lit. a) din certificatul de atestare fiscală;

7. în cazul în care se aprobă cererea unui debitor care are înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, la secţiunea D lit. c) şi d) din referatul "A" se înscriu obligaţiile fiscale ale debitorului, precum şi impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare sediu secundar, astfel cum sunt înscrise la secţiunea C din certificatul de atestare fiscală;

8. simultan cu referatul "A", organul fiscal competent întocmeşte acordul de principiu sau, după caz, decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale. Un exemplar al acordului de principiu sau al deciziei de respingere se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul înlesnirilor;

9. în situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, în acordul de principiu se înscriu obligaţiile fiscale ale debitorului, precum şi impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare dintre sediile sale secundare, ce fac obiectul înlesnirilor la plată;

10. decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se emite de către organul fiscal competent şi cuprinde obligaţiile fiscale atât pentru debitor, cât şi pentru sediile sale secundare, cu precizarea condiţiei care nu a fost respectată, indiferent dacă aceasta priveşte debitorul sau unul dintre sediile sale secundare, şi se comunică debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal. Fiecare decizie se emite în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică debitorului, iar un alt exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul eşalonării;

11. prin excepţie, organul fiscal competent emite decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, în baza referatului "A", în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. a), c) - e), alin. (2) şi alin. (3^1) din Codul de procedură fiscală;

12. prin acordul de principiu, organul fiscal stabileşte perioada de eşalonare, data până la care este valabilă garanţia, în cazul în care aceasta este constituită sub forma scrisorii de garanţie sau poliţei de asigurare de garanţie, precum şi cuantumul garanţiei, cu menţionarea sumelor eşalonate la plată, a sumelor amânate la plată, a dobânzilor datorate pe perioada de eşalonare la plată, a procentului prevăzut la art. 193 alin. (13) din Codul de procedură fiscală, după caz, corespunzător perioadei de eşalonare, aplicat la totalul sumelor eşalonate şi amânate la plată. Dobânda se calculează de la data emiterii acordului de principiu;

13. organul fiscal competent emite decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale în următoarele situaţii:

• pentru obligaţiile fiscale prevăzute la art. 184 alin. (6) şi (7) din Codul de procedură fiscală, ori de câte ori în cerere sunt înscrise şi astfel de sume;
• nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare a eşalonării la plată;
• debitorul nu depune documentele justificative necesare soluţionării cererii;
• cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale şi documentele aferente nu prezintă nicio modificare faţă de condiţiile de acordare a înlesnirilor la plată prevăzute într-o cerere anterioară, care a fost respinsă;
• în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată, a obligaţiilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eşalonare la plată.

Procedura de emitere a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare presupune respectarea următoarelor reguli generale:

1. în situaţia în care debitorul a depus garanţiile în cuantumul prevăzut în acordul de principiu, precum şi o serie de documente, în termenul legal, organul fiscal verifică îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute la art. 186 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură fiscală şi întocmeşte referatul "B". Referatul "B" va fi însoţit de documentele ce dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 186 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură fiscală, precum şi de alte documente relevante.

2. În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 186 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal competent întocmeşte referatul "B" şi emite decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare. Fiecare decizie se emite în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul înlesnirilor la plată. Dacă debitorul constituie garanţie sub forma scrisorii de garanţie sau poliţei de asigurare de garanţie, după caz, atât decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, cât şi decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare se emit în trei exemplare, iar cel de-al treilea exemplar se comunică entităţii emitente a scrisorii de garanţie bancară sau a poliţei de asigurare de garanţie, după caz;

3. prin excepţie, în cazul debitorilor care deţin bunuri insuficiente pentru a constitui garanţiile prevăzute de lege, organul fiscal competent întocmeşte referatul ”B” şi emite decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale în care se includ şi penalităţile de întârziere, precum şi decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţii de nedeclarare prin care se amână la plată doar penalităţile de nedeclarare. Penalităţile de nedeclarare care se amână la plată sunt cele aferente obligaţiilor fiscale principale eşalonate la plată;

4. în cazul debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale cuprinde în anexă graficele de eşalonare, separat pentru debitor şi separat pentru fiecare dintre sediile sale secundare, iar decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare se emite separat pentru debitor şi separat pentru fiecare dintre sediile sale secundare. Atât decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, cât şi deciziile de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare se comunică debitorului care a înfiinţat sedii secundare înregistrate fiscal;

5. în ipoteza în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 186 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal competent întocmeşte referatul "B" şi emite decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale;

6. în situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se emite atât pentru debitor, cât şi pentru sediile sale secundare, cu precizarea condiţiei care nu a fost respectată, indiferent dacă aceasta priveşte debitorul sau unul dintre sediile sale secundare, şi se comunică debitorului care a înfiinţat sedii secundare înregistrate fiscal;

7. eşalonarea la plată se acordă de către organul fiscal competent pe număr de luni, pe o perioadă de cel mult cinci ani, prin emiterea deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale. Numărul de luni este dat de numărul de rate de eşalonare;

8. prin excepţie, eşalonarea se acordă pe cel mult șase luni, atât pentru obligaţiile fiscale principale, cât şi pentru dobânzile şi penalităţile de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 184 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, pentru debitorii care nu constituie niciun fel de garanţie ca urmare a faptului că nu deţin niciun fel de bunuri în proprietate. În această categorie se încadrează şi debitorii care deţin bunuri în proprietate, însă acestea sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, iar valoarea acestora acoperă numai valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul;

9. în cazul debitorilor care deţin bunuri insuficiente, pentru a constitui garanţii, eşalonarea la plată se acordă pe cel mult cinci ani, atât pentru obligaţiile fiscale principale, cât şi pentru dobânzile şi penalităţile de întârziere;

10. în cazul penalităţilor de nedeclarare datorate de contribuabili se acordă următoarele:

• eşalonare la plată, în situaţia în care obligaţiile fiscale principale pentru care s-au calculat acestea sunt stinse după expirarea termenului de plată prevăzut la art. 156 alin. (1) din Codul de procedură fiscală;
• amânarea la plată în vederea reducerii, potrivit legii, în situaţia în care obligaţiile fiscale principale pentru care s-au calculat acestea sunt eşalonate la plată.

11. perioada de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale se stabileşte de organul fiscal competent în funcţie de cuantumul obligaţiilor fiscale care se eşalonează la plată şi de capacitatea financiară de plată a debitorului. Perioada de eşalonare la plată acordată nu poate fi mai mare decât perioada de eşalonare la plată solicitată de debitor;

12. rata de eşalonare reprezintă obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii eşalonate la plată, inclusiv dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, după caz, cu excepţia debitorilor care nu deţin bunuri în proprietate pentru a constitui garanţiile prevăzute de lege, caz în care dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată se comunică prin decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii şi se achită potrivit art. 156 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. Cuantumul obligaţiilor fiscale eşalonate la plată se împarte în mod egal pentru fiecare rată de eşalonare;

13. prin excepţie, rata de eşalonare se stabileşte astfel: 

• pentru debitorul care desfăşoară activităţi cu caracter sezonier, rata de eşalonare se stabileşte în funcţie de numărul de luni dintr-un an calendaristic în care acesta poate achita rate mai mari raportat la specificul activităţii contribuabilului şi la capacitatea financiară de plată a acestuia. Numărul de luni în care debitorul poate să plătească rate de eşalonare mai mici nu poate fi mai mare de șase luni într-un an calendaristic sau, după caz, fracţie de an. Rata de eşalonare din perioada în care debitorul nu are capacitate financiară de plată nu poate fi mai mică de 10% din rata de eşalonare stabilită;
• pentru debitorii care nu deţin bunuri în proprietate pentru a constitui garanţiile prevăzute de lege, care anexează la cerere de acordare a eşalonării la plată o propunere de grafic, rata de eşalonare trebuie să fie în primele trei luni de cel puţin 10% din cuantumul obligaţiilor fiscale eşalonate la plată, iar în următoarele luni, debitorul trebuie să achite restul obligaţiilor fiscale proporţional cu lunile pentru care a fost acordată eşalonarea la plată;
• pentru debitorii cu risc fiscal mic, care anexează la cerere de acordare a eşalonării la plată o propunere de grafic, ratele de eşalonare la plată trebuie să fie în primele șase luni de cel puţin 10% din cuantumul obligaţiilor fiscale eşalonate la plată, la care se adaugă dobânda pe perioada eşalonării la plată calculată de organul fiscal competent, iar în următoarele luni debitorul trebuie să achite restul obligaţiilor fiscale, proporţional cu lunile pentru care a fost acordată eşalonarea la plată.

14. termenul de plată a ratelor de eşalonare este data de 15 a fiecărei luni. Prima rată din graficul de eşalonare la plată are termenul de plată data de 15 a lunii următoare emiterii deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale;

15. în cazul debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, plătitor al ratelor de eşalonare este debitorul, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plătitor de impozit este sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi venituri asimilate salariilor;

16. concomitent cu emiterea deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale se emit şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor fiscale eşalonate, calculate până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, care devin condiţie de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată potrivit art. 194 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală.

Noutățile procedurii

Referitor la acordarea eșalonării la plată în formă clasică, un alt aspect fiscal relevant constă în faptul că, prin Ordinul ANAF nr. 597/2025, s-a avut în vedere modificarea procedurii de acordare a eșalonării la plată, în formă clasică, de către organul fiscal central, aprobată prin Ordinul ANAF nr. 90/2016.

Așadar, prin acest act normativ s-au modificat și completat anexa nr. 1 - „Conținutul cererii de acordare a eșalonării la plată și documentele justificative anexate acesteia” și anexa nr. 2 - „Procedura de aplicare a acordării eșalonării la plată de către organul fiscal central”, reglementându-se următoarele aspecte esențiale:

1. actualizarea și îmbunătățirea modelului cererii de acordare a eșalonării la plată;

2. revizuirea documentelor justificative care se anexează acestei cereri, în sensul diminuării documentelor ce se depun de către contribuabili, astfel încât comunicarea solicitării de acordare a eșalonării la plată, prin mijloace electronice de transmitere la distanță (SPV), să se realizeze mai facil;

3. actualizarea procedurii de acordare a înlesnirilor la plată prin:

• stabilirea competenței de acordare a înlesnirilor la plată în cazul persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, respectiv în sarcina organelor fiscale care administrează obligațiile fiscale datorate de acestea;
• eliminarea obligativității debitorului de a depune anumite documente, cum ar fi: situația financiară anuală, situația încasărilor și plăților pe ultimele șase luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eșalonărilor la plată, precum și situația privind indicatorii orientativi și alte informații. În fapt, pentru constatarea situației de dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și a capacității de plată pe perioada de eșalonare a debitorului, organele fiscale vor analiza, pe baza informațiilor pe care le dețin, cu privire la disponibilitățile bănești pe care debitorii le dețin în conturile bancare, precum și cu privire la veniturile pe care aceștia le realizează, în cazul persoanelor fizice;
• menținerea competenței organelor fiscale din subordinea ANAF de a acorda înlesniri la plată pentru creanțele vamale stabilite de către organele vamale prin decizii de regularizare a situației și transmise spre recuperare prin executare silită organelor fiscale; 
• prevederi privind acordarea eșalonării la plată în cazul debitorilor care constituie garanții într-un cuantum mai mic sau mai mare de 50% față de cuantumul obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlenirilor la plată;
• actualizarea prevederilor referitoare la verificarea condițiilor de acordare/modificare/menținere a eșalonării la plată prevăzute în conținutul referatelor „A” și „B”;
• prevederi privind neincluderea în decizia de modificare a eșalonării la plată a  obligațiilor fiscale pentru care nu se acordă eșalonare la plată;
• prevederi privind reducererea numărului de cereri de modificare a eșalonării la plată și de menținere a valabilității eșalonării la plată, de la două cereri la o singură cerere  într-un an calendaristic sau fracție de an calendaristic;
• abrogarea prevederilor referitoare la aprobarea unei alte perioade de eșalonare la plată în cazul modificării deciziei de eșalonare la plată;

4. procedura de acordare a eșalonării la plată în cazul debitorilor care se află în procedura insolvenței;

5. actualizarea modelelor formularelor prevăzute de procedura de acordare a înlesnirilor la plată;

6. introducerea unui nou formular privind acordul pentru analizarea ieșirii din procedura insolvenței.