Aspecte importante despre suspendarea, reverificarea și refacerea inspecției fiscale

Un prim aspect fiscal important de precizat constă în faptul că suspendarea inspecției fiscale poate fi decisă de conducătorul acesteia pentru cazurile prevăzute la art. 127 din Codul de procedură fiscală și numai dacă acestea împiedică desfășurarea inspecției. În principal, aceste situații pot fi:

• pentru desfăşurarea unuia sau mai multor controale încrucişate în legătură cu actele şi operaţiunile efectuate de contribuabilul/plătitorul supus inspecţiei fiscale;
• pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organul de inspecţie fiscală, inclusiv în situaţia în care acestea privesc elaborarea şi prezentarea dosarului preţurilor de transfer;
• pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
• pentru efectuarea unei expertize;
• pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realităţii unor tranzacţii;
• pentru solicitarea de informaţii sau documente de la autorităţi, instituţii ori terţi, inclusiv de la autorităţi fiscale din alte state, în legătură cu obiectul inspecţiei fiscale;
• pentru finalizarea unor acţiuni de control fiscal efectuate în condiţiile legii la acelaşi contribuabil/plătitor care pot influenţa rezultatele inspecţiei fiscale;
• pentru efectuarea verificărilor la ceilalţi membri ai grupului fiscal/grupului fiscal unic;
• atunci când, în scopul valorificării informaţiilor rezultate din alte acţiuni de inspecţie fiscală sau obţinute de la alte autorităţi ori de la terţi, se impune începerea de îndată a unei inspecţii fiscale la un alt contribuabil/plătitor;
• în situaţia în care organul de inspecţie fiscală este sesizat sau i se aduce la cunoştinţă, în timpul inspecţiei fiscale, că împotriva contribuabilului/plătitorului se află în desfăşurare o procedură judiciară în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care fac obiectul inspecţiei fiscale sau în situaţia în care documentele financiar-contabile ale contribuabilului au fost ridicate de organul de urmărire penală, fără a putea fi puse la dispoziţia organului de inspecţie fiscală;
• în alte cazuri temeinic justificate.

În cazul suspendării inspecției fiscale la inițiativa organelor de control fiscal, aceasta durează până la încetarea motivelor care au generat-o, dar nu mai mult de şase luni de la data începerii ei, cu excepția situației în care suspendarea a fost dispusă pentru derularea altor proceduri judiciare vizând mijloacele de probă, în care inspecția fiscală se reia după data finalizării respectivei proceduri/rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. De asemenea, conducătorul inspecției fiscale poate decide suspendarea acesteia la cererea justificată a contribuabilului, pentru o durată care nu poate depăși trei luni.

În decizia de suspendare este menționată data de la care începe aceasta și ea trebuie comunicată contribuabilului, care o poate contesta potrivit dispozițiilor legale vizând contestarea actelor administrativ-fiscale. În termen de zece zile de la încetarea motivului suspendării sau la împlinirea perioadei maxime de suspendare, organul de inspecție înștiințează contribuabilul cu privire la data la care inspecția va fi reluată.

Contribuabilul are dreptul de a fi informat cu privire la orice alt mijloc de probă obținut de organul fiscal ca urmare a acțiunilor ce au constituit cauze de suspendare și care are legătură cu situația sa fiscală, cu excepția cazului în care obiective de interes general justifică restrângerea accesului la probele respective, contribuabilul fiind informat în mod corespunzător despre obiectivele care se doreşte a fi protejate.

Reverificarea după inspecția fiscală este reglementată de art. 128 din Codul de procedură fiscală. Aceasta se poate dispune de către conducătorul organului de inspecție fiscală, la solicitarea contribuabilului sau a organului de inspecție, cu îndeplinirea următoarelor condiții cumulative:

• după încheierea inspecției fiscale apar date suplimentare care nu îi erau cunoscute organului de inspecție fiscală sau, după caz, contribuabilului la data efectuării inspecției fiscale;
• datele suplimentare influențează rezultatele inspecției fiscale încheiate.

Prin date suplimentare se înţelege orice fapt sau mijloc de probă de natură să modifice rezultatele inspecției anterioare de care se ia cunoștință ulterior inspecției. Acestea se pot referi la rezultatele unui control fiscal desfășurat la alt contribuabil, obținerea altor documente sau informații de la terți sau de la organele de urmărire penală etc.

Având în vedere principiul proporționalității măsurilor dispuse, precum și conservarea dreptului la securitate fiscală al contribuabilului, reverificarea trebuie privită ca o măsură excepțională, motivată de date suplimentare care i-au fost inaccesibile organului de control în mod obiectiv, și nu pe care acesta nu le-a verificat din lipsă de diligență sau pentru că, de exemplu, anumite tranzacții nu au făcut obiectul selecției în sondajul pe baza căruia s-a derulat inspecția fiscală. Dacă nu poate corecta declarația de impunere în condițiile Codului de procedură fiscală, şi contribuabilul poate solicita reverificarea.

Reverificarea inspecției fiscale se dispune prin decizie, care trebuie comunicată contribuabilului, nefiind necesară și emiterea unui aviz de inspecție fiscală. 
Decizia de reverificare poate fi contestată în mod separat, reprezentând un act administrativ-fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 129 din Codul de procedură fiscală, refacerea inspecției fiscale se poate dispune prin decizia de soluționare a contestației administrative formulate împotriva actelor administrativ-fiscale întocmite ca urmare a controlului. În general, acest lucru se întâmplă în cazul în care organul de soluționare a contestației nu poate stabili cu exactitate situația de fapt destinată soluționării, decizia de refacere a inspecției urmând să indice aspectele care se impun a fi clarificate.

Alte reguli fiscale importante care vizează refacerea inspecției fiscale sunt:

• refacerea inspecţiei fiscale trebuie să respecte strict perioadele fiscale, precum şi considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei care au condus la desfiinţare, astfel cum acestea sunt menţionate în decizie;
• refacerea inspecţiei fiscale şi emiterea noului act administrativ-fiscal sunt posibile chiar dacă pentru perioadele şi obligaţiile fiscale vizate de refacere s-a anulat rezerva verificării ulterioare;
• refacerea inspecţiei fiscale se realizează de către o altă echipă de inspecţie fiscală decât cea care a încheiat actul desfiinţat. Prin excepţie, refacerea inspecţiei fiscale se realizează de către aceeaşi echipă de inspecţie care a încheiat actul desfiinţat dacă, din motive obiective, nu există posibilitatea refacerii inspecţiei fiscale de către o altă echipă de inspecţie.