Bacșișul în HoReCa, între generozitatea clientului și obligația angajatorului. Ce facem când banii nu ajung la salariați

• Legea bacșișului obligă angajatorii din HoReCa să distribuie integral sumele colectate salariaților, angajatorul acționând doar ca intermediar, nu ca proprietar al acestor bani.
• Regulamentul intern stabilește modalitatea de împărțire a bacșișului, însă obligația distribuirii e impusă direct prin lege.
• Deși bacșișul este considerat „venit din alte surse” în legea fiscală, reținerea lui de către angajator reprezintă o încălcare a unei obligații legale în raportul de muncă, afectând direct salariații.
• Salariații cărora nu li se distribuie bacșișul pot sesiza ITM, pot acționa în instanță angajatorul.

În 2022, Parlamentul adopta „Legea bacșișului” - Legea nr. 376/2022 are ca scop principal transparentizarea și fiscalizarea unei practici vechi „de când lumea”, aducând-o într-un cadru legal clar, însă cu aplicabilitate doar în zona HoReCa. Intenția legiuitorului a fost una lăudabilă: eliminarea zonelor gri și asigurarea unui tratament fiscal corect pentru aceste venituri. „Paradoxal”, însă, noua reglementare a generat, în unele cazuri, o problemă nouă: banii, deși evidențiați legal, rămân blocați la nivelul angajatorului și nu mai ajung în buzunarele angajaților. 

Natura juridică a bacșișului și rolul angajatorului în mecanismul legal

Bacșișul este definit de Legea 376 ca „orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus față de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate”. Este important de reținut că suma este oferită operatorului economic, nu direct salariatului. Aici intervine cheia întregului mecanism.

Angajatorul nu devine proprietarul acestor sume. Legea îl transformă într-un intermediar, un colector cu obligații clare. Art. 4 alin. (8) din lege este categoric:

„Sumele provenite din încasarea bacșișului se înregistrează în contabilitatea operatorilor economici pe seama conturilor de datorii folosind un analitic distinct și se distribuie integral salariaților”.

Folosirea expresiei „se distribuie integral” nu lasă loc de interpretări. Nu este o opțiune, ci o obligație fermă. Angajatorul acționează, practic, ca un mandatar sau un fiduciar în numele colectivului de salariați. El încasează în numele lor și este obligat prin lege să le remită ceea ce li se cuvine.

Chiar și dacă se distribuie angajaților, tot trebuie să existe un set de reguli scrise

Legea prevede că procedura de distribuire se stabilește printr-un regulament intern. Unii angajatori ar putea interpreta greșit acest text, considerând că, în absența unui astfel de regulament sau prin redactarea unuia discreționar, pot evita distribuirea sumelor, dar aceasta e o abordare fundamental greșită.

Regulamentul intern are rolul de a stabili modalitatea de împărțire (procente egale, în funcție de pontaj, pe echipe etc.), nu obligația distribuirii. Obligația de a distribui banii există independent de existența acestui regulament, în legea dată în 2022. 

Mai mult, absența unui regulament plasează angajatorul într-o poziție și mai vulnerabilă, deoarece nu poate justifica nicio metodă de reținere sau distribuire parțială a banilor. Cu alte cuvinte, dacă angajatorul distribuie, totuși bacșișul, în baza căror reguli o face? A unora stabilite la nivel verbal?

Orice regulament care ar anula sau ar limita nejustificat dreptul salariaților la încasarea integrală a bacșișului colectat ar fi contrar legii și, prin urmare, nul. Deși legea nu impune explicit consultarea salariaților la elaborarea acestui regulament specific, principiul bunei-credințe, piatra de temelie a oricărui raport juridic, impune un dialog onest între angajator și salariații care încasează bacșișul. 

De ce vorbim de o problemă de dreptul muncii

S-ar putea argumenta că, din moment ce bacșișul nu este salariu (venit salarial/asimilat salariilor), neplata lui nu constituie o problemă de dreptul muncii. Într-adevăr, legea fiscală califică aceste sume drept „venituri din alte surse”. 

Însă, obligația de a le distribui este intrinsec legată de calitatea de salariat. Beneficiarii sunt „salariații”, iar cel obligat la plată este „operatorul economic”, care este, în acest context, angajatorul.

Refuzul de a distribui bacșișul este o încălcare a unei obligații legale care afectează direct și patrimonial salariații, în virtutea existenței unui raport de muncă - este o formă de abuz. 

Ce căi de acțiune au salariații?

Atunci când dialogul eșuează și banii nu sunt plătiți, salariații nu sunt lipsiți de pârghii legale.

1. Sesizarea Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM): Deși competența principală a ITM vizează respectarea Codului muncii, o sesizare este utilă. ITM poate constata nerespectarea obligațiilor legale ale angajatorului, chiar dacă acestea derivă dintr-o lege specială, și poate, cel puțin, să alerteze alte autorități sau să oblige angajatorul să elaboreze regulamentul intern, aducând astfel problema în vizorul autorităților.
2. Sesizarea ANAF: Aceasta este o cale de acțiune cu un impact potențial major, întrucât o sesizare la ANAF ar putea declanșa un control care să scoată la iveală nu doar neplata bacșișului, ci și alte posibile nereguli.
3. Acțiunea în instanță: Aceasta este calea directă și sigură pentru recuperarea efectivă a banilor. Salariații, individual sau colectiv, pot chema în judecată angajatorul, solicitând instanței să îl oblige la executarea obligației de a distribui sumele colectate. O astfel de acțiune are șanse mari de succes, având în vedere claritatea textului de lege. Probele pot include extrase de cont (pentru încasările cu cardul), bonuri fiscale, mărturii ale altor colegi sau chiar ale clienților.

În concluzie, deși legislația privind bacșișul a fost creată pentru a aduce lumină și corectitudine, aplicarea ei depinde, în final, de buna-credință a angajatorilor. Reținerea acestor sume nu este doar o problemă fiscală, ci o încălcare serioasă a unei obligații legale față de salariați și o practică abuzivă care otrăvește mediul de lucru. 

Cunoașterea drepturilor și a căilor legale de acțiune este esențială pentru ca salariații să se poată proteja și să se asigure că generozitatea clientului ajunge, așa cum este și firesc, la cei care au meritat-o.

Nota redacției: Mâine continuăm analiza asupra subiectului cu perspectiva fiscală a problemei nedistribuirii bacșișului.