Cine poate coasigura pe cineva la sănătate. Opțiunea asigurării voluntare, în nume propriu

• Cei care erau coasigurați gratuit până la 1 august pierd beneficiul asigurării de sănătate de la 1 septembrie dacă nu se face demersul pentru plata contribuției.

De la 1 august, cei care vor să continue să coasigure pe cineva la sănătate (fie că vorbim de soț/soție, fie de un părinte fără venituri) vor trebui să depună declarația unică și să plătească o contribuție anuală (posibil a fi plătită în două tranșe). Cu alte cuvinte, nu mai e posibilă coasigurarea de către salariați prin depunerea unei cereri la angajator; nu mai e posibilă, practic,  coasigurarea fără niciun cost. Modificările acestea au fost aduse Codului fiscal și Legii sănătății prin Legea nr. 141/2025. 

Cei care până la 1 august aveau calitatea de coasigurat fără plata vreunei contribuții pierd beneficiul asigurării la sănătate, de la 1 septembrie, dacă nu se face niciun demers pentru plata contribuției minimale în cazul acestora. 

Practic, coasigurarea / luarea în întreținere în scopul asigurării la sănătate a soțului/părintelui fără venituri se face, mai nou, prin declarația unică - modelul acesteia a fost recent actualizat în acest scop. Ce relevanță are că un salariat care vrea să coasigure nu utilizează în niciun alt context acest formular fiscal? Niciuna! Salariatul va folosi declarația unică doar pentru a face coasigurarea (și, astfel, plata contribuției la sănătate) prin acest formular, chiar dacă în rest nu-l folosește în niciun alt scop. 

Cel care ia în întreținere va plăti, prin intermediul declarației unice o sumă anuală calculată astfel: 10% (CASS) x 6 salarii minime brute. Suma se va achita obligatoriu în două tranșe: 25% din sumă va fi plătită la depunerea declarației unice și 75% din sumă va fi plătită până cel târziu la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui în care s-a exercitat 0pțiunea de coasigurare. Pentru cei care depun declarația anul acesta, ținând cont de valoarea salariului minim la 1 ianuarie, coasigurarea costă 2.430 de lei. 

Foarte important - nu oricine poate coasigura! Cine poate lua în întreținere pe cineva în scopul asigurării la sănătate și plăti contribuția de 10% din 6 salarii minime pentru a asigura soțul/părintele fără venituri? E vorba, mai exact, de cei care obțin venituri din salarii, activități independente, proprietate intelectuală, chirii, investiții, activități agricole sau venituri din alte surse pentru care datorează obligatoriu CASS în România, dar și de beneficiarii unor indemnizații precum cea de concediu de creștere sau acomodare (pentru care, tot de la 1 august, se datorează obligatoriu CASS). 

De unde reiese acest lucru? Din Codul fiscal:

„Persoanele fizice care realizează venituri din cele prevăzute la art. 155 alin. (1) pentru care datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate pot opta pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, pentru persoanele prevăzute la art. 224 alin. (1²) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

În acest context merită să amintim și de asigurarea opțională în sistemul public de sănătate din România, care se face de către cei care, deși obțin ceva venituri, nu se încadrează la obligația de plată a CASS în România - cum ar fi cei care, deși obțin venituri în alte state, nu datorează statului CASS, dar cu toate astea vor să se asigure la sănătate. Cum se face asta? Tot prin declarația unică, iar „prețul asigurării” este la fel ca în cazul coasigurăii - 10% din 6 salarii minime brute. Doar că această asigurare se face, desigur, în nume propriu, iar nu pentru altul, așa cum se face coasigurarea. 

Diferența între o situație și cealaltă este dată în primul rând de lipsa veniturilor celui care nu are asigurare la sănătate. Dacă soțul sau părintele neasigurat și fără venituri proprii nu are de cine să fie luat în întreținere (pentru că, să zicem, cel care ar vrea să facă asta nu are calitatea cerută de lege), dar există venituri per familie care să facă posibilă asigurarea, atunci asigurarea opțională prin declarația unică rămâne o variantă de luat în considerare.