- Modificările urmăresc reducerea gap-ului de TVA și prevenirea folosirii insolvenței ca instrument de sustragere de la plata datoriilor bugetare.
- Se introduc reguli stricte privind „persoanele strâns legate de debitor”, cu interdicții și controale suplimentare asupra actelor juridice și tranzacțiilor cu acestea.
- Extinderea sferei persoanelor ce pot fi trase la răspundere pentru intrarea în insolvență și interdicții suplimentare (ex. interdicția de a fonda noi societăți timp de 5 ani).
- Schimbări la regimul onorariilor practicienilor în insolvență și introducerea, din 2026, a unui sistem informatizat pentru desemnarea aleatorie a administratorilor/lichidatorilor judiciari.
Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2014 și a OUG nr. 86/2006, pus în dezbatere recent la Ministerul Justiției, va fi inclus în pachetul al doilea de măsuri legislative care se va adopta în perioada următoare.
Ultima reformă majoră în legislația insolvenței a avut loc în 2022, odată cu transpunerea Directivei (UE) 2019/1023 privind restructurarea și insolvența, prin Legea nr. 216/2022. Aceasta a adus proceduri noi, precum acordul de restructurare, și a schimbat radical concordatul preventiv, însă aplicarea lor, pe parcursul a aproape trei ani, a scos la iveală unele vulnerabilități, arată inițiatorii proiectului de față – de la dificultăți de implementare, până la riscul ca unele societăți să folosească instrumentele doar pentru a tergiversa plata datoriilor.
În același timp, presiunea fiscal-bugetară a adus insolvența în centrul strategiilor statului. Planul Bugetar-Structural Național 2025–2031 menționează explicit actualizarea legislației insolvenței ca măsură de reducere a gap-ului de TVA și de îmbunătățire a colectării veniturilor bugetare. Practici precum introducerea voită în insolvență a unor IMM-uri cu datorii mari către buget sau transferul activelor către entități afiliate pentru a evita plata taxelor sunt cele care stau la baza necesității de a înăspri cadrul normativ aferent insolvenței.
Noul proiect de lege urmărește un deziderat despre care a vorbit inclusiv fostul ministru de finanțe, Tánczos Barna - acela de a preveni folosirea abuzivă a procedurilor de insolvență.
Modificări la Legea insolvenței
În primul rând, prin modificarea unor definiții din lege, ministerul propune obligarea debitorilor în dificultate să facă dovada capacității de a-și executa obligațiile pe măsură ce devin scadente, dar și includerea de informații suplimentare în tabelul creanțelor (înscrisuri ce constată creanțele, precum și datele din registrul de publicitate în care sunt prevăzute cauzele de preferință, când e cazul).
Tot aici, ministerul propune definirea conceptului de „persoane strâns legate de debitor” (persoane afiliate, soți sau rude până la gradul al III-lea, membri ai organelor de administrare/ conducere/ supraveghere ale debitorului ș.a.). În ce scop? Proiectul stabilește o serie de interdicții în ceea ce privește aceste persoane și imperativul de a analiza în mod expres actele juridice încheiate de debitor cu aceste persoane și orice alte acțiuni ale acestora cu impact asupra stării de insolvență a debitorului.
De exemplu, proiectul prevede cerințe stricte pentru vânzarea bunurilor ca ansamblu independent către persoane strâns legate de debitor și autorizarea de către judecătorul-sindic a acestui tip de valorificarea a bunurilor debitorului.
În ceea ce privește procedurile de prevenire a insolvenței, proiectul introduce mai multe cerințe în ceea ce privește dovada faptului că debitorul nu e deja în stare de insolvență. La concordatul preventiv apare obligația administratorului concordatar de a analiza în detaliu înscrisurile din care constată creanțele împotriva averii debitorului și de a face o listă mai detaliată a creanțelor, precum și o nouă situație de închidere a procedurii concordatului - din oficiu sau la cererea oricărei părți interesate, în situația în care planul de restructurare nu a fost depus în termen și nu a fost nu a fost formulată o cerere de prelungire a perioadei negocierilor / aceasta nu a fost aprobată.
Mai departe, proiectul extinde la șapte numărul maxim de membri ai comitetului desemnat de judecătorul-sindic raportat la numărul creditorilor, legea stabilind acum trei sau cinci membri în acest comitet. Aici, proiectul introduce o limitare importantă: în acest comitet nu se va putea regăsi mai mult de o persoană din categoria celor strâns legate de debitor. Creditorii de acest fel vor avea obligația de a oferii informații despre raporturile pe care le au cu debitorul din procedură.
Comitetul creditorilor va avea obligația (nouă) de a face evaluarea periodică a menținerii posibilității reale de reorganizare efectivă a activității debitorului ori, după caz, motivele care nu mai permit reorganizarea și, în acest caz, vor trebui să propună intrarea în faliment.
În continuare, proiectul stabilește un conținut mai detaliat al raportului privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, fiind necesare informații precum actele juridice încheiate cu persoanele strâns legate de debitor, operațiunile de diminuare sau de majorare a patrimoniului efectuate în cei doi ani anteriori deschiderii procedurii ș.a.
De asemenea, mai prevede proiectul cu titlu de noutate, menținerea posibilității reale de reorganizare efectivă va trebui evaluată periodic de către administratorul judiciar, la un interval de maximum șase luni de la data depunerii raportului.
„În cazul în care în raportul prevăzut la art. 97 se identifică indicii sau elemente preliminare că unui membru al organelor de administrare sau conducere ale debitorului ori unui asociat/acționar care exercită controlul asupra deciziilor financiare sau operaționale ale debitorului i-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență acesta nu poate avea calitatea de administrator special în procedura insolvenței debitorului. În cazul în care a fost numit administrator special, acesta va fi înlocuit, în condițiile legii” mai prevede proiectul.
Inițiatorii proiectului mai impun și obligația de a justifica prioritizarea plății anumitor creanțe curente, ca excepție de la principiul plății creanțelor curente potrivit scadenței.
Apoi, la capitolul atragerii răspunderii pentru intrarea în insolvenţă, proiectul stabilește că va atrage răspunderea organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii „transferarea activelor sau a unei părți semnificative din întreprinderea debitorului aflat în dificultate financiară către o persoană strâns legată de debitor, cu nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 73 alin. (21) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, și cu intenția de a continua activitatea prin intermediul acestei noi entități și de a sustrage activele de la urmărirea creditorilor debitorului”.
De asemenea, vorbim de o extindere a sferei celor care răspund pentru intrarea în insolvență în ceea ce privește „orice persoană fizică sau juridică care exercită controlul asupra deciziilor financiare sau operaționale ale debitorului, indiferent de calitatea formală deținută”.
Proiectul vine și cu o interdicție suplimentară pentru persoana împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă de atragere a răspunderii nu mai poate: „să fondeze societăți sau să dobândească o participație de control într-o nouă societate pentru o perioadă de 5 ani”.
Onorariile practicienilor în insolvență și promisiunea unui sistem informatizat
Un punct important din proiect face referire la momentul de la care ar trebui să devină funcțională desemnarea aleatorie în sistem informatizat a administratorului/lichidatorului judiciar: 1 iunie 2026.
Proiectul aduce câteva modificări importante și în OUG nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor de insolvență:
- modificarea regimului onorariilor practicienilor în insolvență pentru asocierea onorariului de succes cu reușita planului de reorganizare si/sau cu un nivel ridicat de recuperare a creanțelor;
- cu titlu de noutate, proiectul stabilește că nu se va putea calcula și solicita onorariu de succes în cazul recuperării creanțelor prin dare în plată, compensare, soluționarea deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare, soluționare a cererilor de ajustare a bazei impozabile de TVA și nici în cazul stingerii creanțelor într-o modalitate ce nu implică demersuri procedurale din partea practicianului în insolvență.