UPDATE: Interdicția de concediere în timpul concediului medical vizează momentul emiterii deciziei. Decizia ICCJ, publicată

„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, interdicția de concediere privește momentul emiterii deciziei de concediere, moment care nu se poate situa în perioada în care salariatul se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical conform legii”, a decis Curtea în soluționarea unui recurs în interesul legii pronunțat pe 29 septembrie. Decizia nr. 18/2025 a fost publicată astăzi în Monitorul Oficial.

Problema ridicată în speță privește articolul 60 alineatul (1) litera a) din Codul muncii care prevede că salariații nu pot fi concediați „pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical”.

În practică s-au conturat două interpretări:

• Într-o primă orientare s-a considerat că interdicţia de concediere prevăzută la art.60 alin.(1) lit.a) din Codul Muncii privește momentul emiterii deciziei de concediere, care nu se poate situa în perioada în care salariatul se află în incapacitate de muncă, fiind fără relevanță data comunicării deciziei, data de la care își produce efectele măsura luată de angajator sau faptul că decizia de concediere este suspendată în temeiul art.49 alin.(6) din Codul muncii;
  
  
• Într-o a doua orientare s-a considerat că interdicţia de concediere prevăzută la art.60 alin.(1) lit.a) din Codul Muncii trebuie raportată la momentul la care decizia de concediere produce efectele, adică fie la data comunicării deciziei, fie la data prevăzută în decizie ca fiind data încetării raporturilor de muncă, deoarece dispozițiile art.60 alin.(1) lit.a) din Codul muncii nu prevăd expres că momentul emiterii deciziei nu trebuie plasat pe perioada incapacității temporare de muncă.

Util: Interdicția de concediere în timpul concediului medical. Ce trebuie să înțelegem din recenta decizie a ICCJ

În motivarea deciziei, Înalta Curte a explicat că expresia „nu poate fi dispusă concedierea”, folosită de legiuitor la art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, vizează momentul în care angajatorul decide concedierea. Termenul „a dispune” are sensul de a hotărî sau a decide, astfel încât interdicția se referă la momentul adoptării măsurii, nu la cel al comunicării ori producerii efectelor acesteia.

Instanța supremă a reținut că legalitatea unui act juridic trebuie analizată prin raportare la momentul în care acesta a fost emis, potrivit principiului tempus regit actum. Așadar, dacă decizia de concediere este emisă în timpul concediului medical, actul este lovit de nulitate, chiar dacă ar fi fost comunicat ulterior, după revenirea salariatului.

Curtea a mai arătat că, pe durata incapacității temporare de muncă, contractul individual de muncă este suspendat de drept, potrivit art. 50 lit. b) din Codul muncii, iar pe durata suspendării nu pot fi efectuate acte de încetare a raportului de muncă. Interdicția instituită prin art. 60 alin. (1) lit. a) are rolul de a proteja salariatul aflat într-o situație vulnerabilă, care nu își poate exercita efectiv drepturile și obligațiile de serviciu.

În același sens, Curtea a invocat principiul bunei-credințe în relațiile de muncă, prevăzut de art. 8 din Codul muncii, subliniind că rațiunea normei este de a împiedica abuzurile din partea angajatorului în perioadele în care salariatul se află în incapacitate temporară de muncă.

Astfel, prin decizia sa, ICCJ a stabilit că interdicția de concediere privește exclusiv momentul emiterii deciziei de concediere, acesta neputând să se situeze în perioada în care salariatul se află în incapacitate temporară de muncă, dovedită prin certificat medical conform legii.

Hotărârea ICCJ este obligatorie pentru toate instanțele de judecată.