Rectificare bugetară: cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 30%. Cum s-a ajuns aici?

De reținut, pe scurt:

• Cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 30% la ultima rectificare bugetară, ajungând la 54,3 miliarde lei în 2025, reprezentând aproape 30% din deficitul bugetar.
• România are cea mai rapidă creștere a datoriei publice din UE, cu 24,4% față de 2019, mult peste media europeană de 4,1%, deși încă sub pragul de 60% din PIB.
• Problema principală este nivelul scăzut al veniturilor bugetare (34,6% din PIB față de media UE de 46,3%), care forțează statul să se împrumute constant.
• În 2026, cheltuielile cu dobânzile vor reprezenta 8,1% din veniturile bugetare, aproape dublu față de media UE de 4,5% - din fiecare 100 lei încasați, 8,1 lei merg doar la plata dobânzilor.

Răspunsul la întrebarea din titlu nu e foarte greu de oferit: de vină este deficitul bugetar alimentat, pe de-o parte, de venituri scăzute, iar, pe de-alta, de cheltuieli în creștere. Pentru a acoperi diferența dintre banii pe care-i avea și cei pe care trebuia să-i plătească (salarii, asistență socială, investiții), Guvernul s-a împrumutat. Contextul a fost de ajutor, deoarece nivelul datoriei generale se situa în jurul valorii de 35% în România anului 2019, mult sub media europeană de 77,4% și aproape la jumătatea pragului Tratatului de la Maastricht, de 60%. De asemenea, nivelul dobânzii de referință era jos, facilitând o creditare mai ieftină.

Problema s-a amplificat în 2020, anul pandemiei, când deficitul a sărit la 9,2% din PIB, însă Comisia Europeană ne-a oferit un cadou pentru a preveni un colaps economic. În 2020 România se afla în procedura de deficit excesiv ceea ce impunea reguli mai stricte privind finanțele publice. Simplu spus, Comisia Europeană dorea să vadă un plan de reducere a cheltuielilor și de creștere a veniturilor bugetare. Pandemia a dinamitat complet deficitului bugetar, iar Comisia a pus frână procedurilor pentru a proteja economia. Procedura de deficit excesiv a fost suspendată până la finalul anului 2023.

Între 2020 și 2023, România a avut liber la deficit. În timp ce media europeană ajungea la 4,6% respectiv 3,2% din PIB în perioada 2021 – 2022, România se menținea sus la valorile de 7,1% și, respectiv, 6,4%. În 2024 suspendarea procedurii de deficit excesiv a expirat, an care a coincis cu toate rundele de alegeri și cu creșteri semnificative ale cheltuielilor publice. A crescut și nivelul de colectare în 2024? Aproape deloc. Altfel spus, guvernul a cheltuit, dar nu a încasat în plus.

Chiar și așa, nivelul prognozat al datoriei publice pentru anul 2025 situează România în continuare sub limita de 60% din PIB a Tratatului de la Maastricht. România va încheia anul cu un grad al datoriei de 59,4% din PIB, față de media europeană de 83,2%. Diferența nu mai este atât de considerabilă cum era în 2019 când datoria România se afla la jumătatea mediei europene.

Mai important decât nivelul datoriei în sine este evoluția acesteia. Trebuie să comparăm cu anul 2019, moment dinainte de pandemie, an când deficitul României depășea pragul de 3% și ne așteptam să intrăm în procedura de deficit excesiv. 

În timp ce nivelul datoriei publice din România ne situează sub media europeană, creșterea acesteia este cea mai rapidă din UE. Față de 2019, cea mai accelerată creștere a datoriei a fost în România, cu 24,4% mult peste media europeană de 4,1%. 

Situația nu este generată doar de un nivel al cheltuielilor ridicate, deoarece România se află în continuare sub media europeană. Problema semnificativă este nivelul veniturilor care au ajuns la 34,6% din PIB în 2025 față de media UE de 46,3%. Suntem printre puținele state cu venituri bugetare sub pragul de 35% din PIB (Irlanda – 24,3% Malta – 33,1% - ambele fiind paradisuri fiscale).

Nivelul scăzut al veniturilor forțează statul să se împrumute. Pentru fiecare ban pe care-l atrage, statul român trebuie ulterior să plătească o dobândă. Până în 2022, cheltuielile cu dobânzile ale României se aflau sub media europeană, însă 2023 a inversat complet dinamica. În 2025, conform prognozei Ameco, se așteaptă ca România să cheltuie echivalentul a 2,6% din PIB pe dobânzi față de media europeană de 2,0%. În 2026 cheltuielile cu dobânzile vor crește la 2,8% din PIB, reprezentând o dublare față de valoarea din 2022.

În 2025 prognoza privind deficitul bugetar (cash) indică o valoare de 8,4% din PIB. Aproape 30% din valoarea totală a deficitului va fi reprezentată de cheltuielii cu dobânzile. 

O imagine mai dură se conturează atunci când raportăm cheltuielile cu dobânzile la totalul veniturilor bugetare. Practic, calculăm cât din banii pe care România îi va încasa de la cetățeni și de la mediul de afaceri se vor duce pentru a plăti dobânzile de la datoriile din ultimii ani. 

În 2026, conformei ultimei prognoze Ameco, cheltuielile României cu dobânzile vor reprezenta 8,1% din totalul veniturilor bugetare. Procentul este aproape dublu față de media europeană de 4,5% și se situează și peste nivelul celorlalte țări din regiune cu excepția Ungariei unde este de 9,5%. 

Pentru a vizualiza în mod diferit problema, ne putem gândi că dacă statul încasează 100 de lei, 8 lei și 10 bani se vor duce doar pentru a plăti datoriile. 28 lei se vor pentru plata cheltuielilor de personal, iar 40 de lei pentru a plăti asistența socială (în principal pensii). După ce statul a cheltuit 76 lei și 10 banii, mai rămâne cu 24 lei și 90 de bani pentru a face investiții, a achiziționa bunuri și servicii, a subvenționa anumite industrii, etc.

Cheltuielile de personal și asistența socială par a fi mari din cauză că nivelul veniturilor este foarte scăzut. Soluția s-a găsit, pe de-o parte: înghețarea salariilor bugetarilor, plafonarea sporului de condiții vătămătoare, înăsprirea condițiilor pentru acordarea voucherelor de vacanță și a indemnizației de hrană, cât și plafonarea valorii punctului de referință (VPR) care se folosește la calcularea pensiei. 

Plafonarea acestora nu elimină aceste cheltuieli, ci doar le menține la nivelul anului trecut. Chiar și cu plafonarea, România se confruntă cu o creștere a nivelul datoriei, dar și cu o evoluție alarmantă a cheltuielilor cu dobânzile. Cea mai mare modificare din rectificarea bugetară a fost a cheltuielilor cu dobânzile, iar în perioada 2020 – 2026 nivelul acestora vor crește cu 4,1% din totalul veniturilor bugetare. Creșterea este aproape triplă față de media statelor membre UE și se situează pe locul secund, fiind depășită doar de Ungaria (4,2%).

Situația va fi tensionată în ultimii ani, iar rectificarea bugetară ne arată „optimismul” Ministerului de Finanțe când a elaborat bugetul la început de an. „Optimismul” a fost influențat, pe de-o parte, de anularea Turului I și repetarea acestuia, dar și de riscul permanent de-a fi retrogradați de agențiile de rating internațional în zona „junk”.

„Optimismul” Ministerului de Finanțe viza și o creștere mai înceată a datoriei publice, ajungând în jurul valorii de 60% de-abia în 2027. Realitatea ne arată că am ajuns deja în acea situația în 2025 și că revenirea sub pragul Tratatului de la Maastricht să fie o sarcină greu de îndeplinit într-un orizont restrâns de timp. Ecuația se complică când avem în vedere și pericolul extremei-drepte care se află la 40% conform ultimelor sondaje.

În această situație ce este de făcut? Mai important înainte de-a ne gândi cum rezolvăm problema, trebuie să nu uităm că nu există o soluție general-valabilă. Simpla tăiere de cheltuieli pentru a corecta deficitul este ruptă de realitate, nu o spun doar eu, ci și Consiliul Fiscal.