- Firmele corecte riscă uneori să colaboreze (neintenționat) cu parteneri care practică evaziunea, frauda sau spălarea banilor, motiv pentru care este nevoie de măsuri de prevenire.
- Companiile pot evita furnizorii frauduloși verificând dacă sunt activi fiscal, dacă au un cod valid de TVA, dacă și-au depus situațiile financiare și nu numai.
Un caz oarecum interpretabil este al achiziției în mod real a unor astfel de servicii, dar la un preț supraevaluat, care are preponderent doar un scop fiscal, nu unul economic, respectiv acela de a asigura transferul bazei impozabile a profitului către un regim fiscal preferențial - fie intern (spre exemplu, de la o firmă plătitoare de impozit pe profit către o microîntreprindere), fie extern (către o entitate nerezidentă fiscal în România, dar nu neapărat una de tip offshore). Desigur, aici nu vorbim de o operațiune fictivă în accepțiunea clasică a art. 2 lit. f din Legea 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, dar retratarea fiscală a cheltuielilor respective este posibilă, în baza prevederilor corelative ale art. 11 din Codul fiscal.”
În privința spălării banilor, specialistul ne-a explicat că: „Subiectul în sine comportă o discuție specifică. Pentru că nu poate exista spălare de bani atâta timp cât nu identifici și nu individualizezi infracțiunea predicat, generatoare a banilor murdari și care ulterior fac obiectul spălării. În opinia mea, aici e nevoie de două entități: una care să genereze banii murdari, printr-o infracțiune economică, și alta care să îi spele și să le confere o aparență de legalitate.
Aici cazul clasic este cel al infracțiunii predicat de evaziune fiscală și/sau de înșelăciune, iar produsul material rezultat din infracțiunea respectivă este ulterior „albit” prin simularea achiziției unui bun, dar la o valoare neconformă (diminuată) în raport de valoarea de piață a bunului respectiv și revânzarea ulterioară a acestuia la adevărata sa valoare de piață. Desigur, tehnicile de spălare a banilor pot fi mult mai rafinate, din dorința de splitare și de disipare a originii frauduloase a unor fonduri, în măsura în care obiectul tranzacțiilor este reprezentat de bunuri necorporale, iar în tranzacții sunt implicate și entități de tip offshore.”
În aceste condiții, ce pot face contribuabilii corecți pentru a evita furnizorii cu intenții rele? În principiu, să facă niște demersuri măcar minimale pentru a verifica reputația furnizorilor. Totodată, firmele mai pot să fie atente la produsele cu prețuri nejustificat de mici.
„Le-aș recomanda să facă niște diligențe minime de cunoaștere, în special, a furnizorilor, respectiv să se asigure că aceștia nu figurează în lista contribuabililor inactivi, că dețin un cod valid de TVA și că și-au depus situațiile financiare anuale. Desigur, în funcție de complexitatea tranzacției, pot merge chiar mai departe cu această informare, prin consultarea bazelor de date ale unor site-uri specializate în acest sens, în măsură să le ofere indicii privind comportamentul fiscal al furnizorilor respectivi, precum și privind comportamentul acestora în raport cu partenerii lor de afaceri.
Dacă li se pare că un produs le este oferit spre achiziție la un preț vizibil mai mic decât cel de piață, să ceară informații suplimentare de la furnizorul respectiv privind trasabilitatea acestuia, pentru a se asigura de proveniența licită a acestuia. Acest fapt poate reprezenta nu neapărat o oportunitate de afaceri, ci rezultatul unei infracțiuni economice de înșelăciune sau de evaziune fiscală (în special, la nivel de TVA)”, a mai spus Dragoș Pătroi.