• România a înregistrat cea mai mare creștere a venitului real al gospodăriilor per capita din Europa în ultimii 20 ani (134,2%), mult peste media europeană de 22,3%.
• Deși veniturile reale au crescut semnificativ, România rămâne a doua țară din UE la riscul de sărăcie sau excluziune socială (28% din populație).
• Aproape jumătate dintre salariații români (47%) câștigă sub 6.000 lei brut lunar, iar 75% sunt sub 10.000 lei brut, arătând o comprimare a veniturilor în zona inferioară.
• Salariul mediu brut de 8.612 lei este o realitate distantă pentru majoritatea românilor, peste 65% dintre salariați situându-se sub acest nivel.

Eurostat publica la final de noiembrie datele cu privire la creșterea venitului real al gospodăriilor în statele europene. Simplu spus, s-au uitat la ce au încasat oamenii dintr-o gospodărie după ce plata taxelor și contribuțiilor sociale.

Datele Eurostat arată o surpriză: România se află în fruntea clasamentului cu o creștere a venitului real al gospodăriilor pe capita de 134,2% în ultimii 20 de ani. Media europeană de creștere pentru această perioadă este de doar 22,3%. 

Surpriza a fost mare când am văzut că România se află în fruntea clasamentului la o statistică pozitivă. Nu mai suntem primii doar la analfabetism funcțional, risc de sărăcie sau excluziune socială, la cât de mici sunt cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea sau la inegalități salariale. În cazul de față suntem primii la creșterea veniturilor gospodăriilor, adică a banilor din buzunarele oamenilor.

Datele privind veniturile reale ale gospodăriilor spun o poveste pozitivă, însă incompletă dacă nu ținem cont de modul în care banii sunt împărțiți între oameni. „Per capita” măsoară strict suma totală a veniturilor împărțită la numărul de locuitori. Dacă veniturile celor mai bogați cresc, dar ale celor mai săraci scad, iar suma totală crește și ea, atunci media va fi mai mare. Cine se bucură de venituri mai mari? În medie, un om câștigă cu X mai mult, doar că exemplul anterior confirmă că media poate crește și atunci când veniturile unora scad, iar ale altora cresc.

Pentru a înțelege imaginea echității sociale, am putea să ne uităm la creșterea venitului real al gospodăriilor în relație cu riscul de sărăcie sau excluziune socială. În 2024, România era a doua țară din UE la riscul de sărăcie sau excluziune socială (28% din totalul populației). În același timp România înregistra cea mai rapidă creștere a veniturilor reale per capita (+134%).

Alăturarea celor doi indicatori reflectă o realitate mai complexă față de cea prezentată inițial. Într-adevăr riscul de sărăcie sau excluziune socială măsoară o sărăcie relativă care se raportează la pragul de 60% din venitul median – adică cel din jumătatea economiei. Ipotetic, dacă mediana este aproape de salariul minim, iar în mare parte oamenii sunt pe salariul minim, atunci rata de sărăcie poate părea ca fiind la un nivel scăzut. 

Analiza se complică și mai mult, deoarece o persoană care câștigă salariul minim în România nu este în risc de sărăcie, dar nici nu putem afirma că are venituri suficiente pentru un trai decent. În septembrie 2025 coșul minim de consum pentru un trai decent pentru o persoană singură era de 4.322 lei net, cu aproximativ 1.800 lei mai mult decât salariul minim net. 

Chiar și dacă venitul real al gospodăriilor a crescut cel mai mult în România, riscul de sărăcie sau excluziune socială se menține ridicat, iar coșul minim de consum pentru un trai decent se află departe de salariul minim. Bucuria inițială pe care am resimțit-o atunci când am citit știrea s-a transformat rapid într-un scepticism cu privire la informațiile prezentate.

Cu siguranță România este mai dezvoltată astăzi decât era în urmă cu 10 – 20 ani, oamenii își permit obiecte mai scumpe și fac călătorii în afară. Analiza de față nu are scopul de-a invalida ce știm din date administrative: veniturile gospodăriilor au crescut. Din contră, analiza își propune să prezinte o imagine mai complexă în care multiple realități pot exista: venituri mari, dar și sărăcie pregnantă.

Pentru a crește și mai mult complexitatea imaginii, când ne gândim la creșterea veniturilor reale, ar trebui să ne uităm și la tranșele salariale. În fiecare an pentru luna octombrie a anului precedent, Institutul Național de Statistică prezintă repartizarea salariaților full-time pe tranșe de venituri. 

Aproape jumătate dintre salariați (circa 47%) câștigă sub 6.000 lei brut pe lună, iar aproximativ trei sferturi (peste 75%) se situează sub 10.000 lei brut.

Zona apropiată de salariul minim și de pragurile imediat superioare (până la 5.000 – 6.000 lei) concentrează, așadar, masa salariaților, ceea ce indică o comprimare a veniturilor în partea inferioară a distribuției. La polul opus, doar aproximativ 8% dintre angajați depășesc 16.000 lei brut, iar veniturile foarte mari (peste 22.000 – 30.000 lei) sunt rezervate unui grup extrem de restrâns, de aproximativ 3–4% din total.

În luna octombrie 2024, salariul mediu brut pe economie a fost de 8.612 lei, iar mai bine de 65% din totalul salariaților full-time se aflau sub acest nivel.

La final, rămânem cu o veste pozitivă, însă care nu reușește să spună povestea României în detaliu. Riscul de-a ne baza interpretările pe medii aritmetice rămâne unul ridicat, deoarece aceste informații nu arată deloc polarizarea, ci valoarea ipotetică a unui om de rând. S-ar putea ca acel om de rând, omul mediu din jumătatea economiei, să fie mult peste nivelul celor mai de jos. S-ar putea, la fel cum este cazul celor care au lucrat full-time în octombrie, care salariul mediu brut să fie o realitate distantă.

Simplitatea argumentului rămâne logica electorală predominantă. Bucuria de moment în această „lume a adevărurilor multiple”, constatarea complexității este poate cel mai onest răspuns pe care îl avem la dispoziție. Creșterea spectaculoasă a venitului real al gospodăriilor per capita este reală și importantă, dar ea descrie doar o parte a tabloului: media crește, însă structura de dedesubt rămâne marcată de salarii joase, polarizare și un risc de sărăcie printre cele mai ridicate din Uniune.

Din perspectivă analitică, miza nu este să contrazicem indicatorul, ci să îl așezăm în contextul corect. O economie în care aproape jumătate dintre salariați se concentrează în zona salariului minim și imediat deasupra lui poate înregistra, în medie, câștiguri reale generoase, fără ca acest lucru să însemne că majoritatea oamenilor au depășit precaritatea. Diferența dintre coșul minim de consum pentru un trai decent și salariul minim rămâne o măsură mult mai directă a tensiunii dintre statistici și viața de zi cu zi.