Nu stiu altii cum sunt dar eu cand îmi cumpar un ziar nu pot citi decat rubrica de zodiac, pagina de media/IT si recenziile de carte/film. Poate nu e bine dar asta mi se trage de la neincrederea in presa si de la un dezinteres innascut pentru informatiile / evenimentele cu o durata scurta de viata.

Articolul continuă mai jos

 Am o agenda întesata de titluri de carti, autori, nume de artisti din toate sferele culturii, albume muzicale sau doar piese, cuvinte-cheie ce fac trimitere la o informatie pentru care, la un moment dat, mi-am propus sa ma documentez. În calculator am un folder pe care l-am botezat "pentru mine" si care gazduieste un talmes-balmes de notiuni, teorii, tutoriale, carti, linkuri la care adaug neincetat altele, fara a le citi cu atentie, dar stocand informatia pentru momentele in care voi avea timp suficient sa le parcurg, sa le rumeg si sa le inteleg. Sunt acolo de-a valma franturi din istoria religiilor, biografii de oameni celebri, notiuni de fizica cuantica, teorie politica, curente artistice, un manual de chitara si o lista considerabila de filme pe care e musai sa le vad. Am nevoie de lucrurile astea ca sa stiu, sa ma formez, sa cresc, sa nu fiu o ignoranta, sa scap de limite...Cand voi avea timp suficient?...inca imi e neclar.
 
 Ce vreau sa spun este ca ziua ar trebui sa aibe cel putin 40 de ore la ritmul actual al vietii. Este frustrant sa fii nevoit sa alegi : sa traiesti anii adolescentei la maxim sau sa pornesti de pe acum sa-ti cladesti un viitor?...Sa experimentezi sau sa afli din carti? Si ce e mai dureros - poti avea certitudinea ca odata ce ai ales, ai optat pentru o cale, nu vei regreta mai tarziu decizia luata? Nu vei jindui la tot ce ai fi putut avea daca te-ai fi cunoscut mai bine? La asta ma gandesc uneori cand nu stiu dupa ce logica sa imi ordonez prioritatile...
 
 Pierd timp pretios frecventand cursurile facultatii, citind beletristica, relationand cu familia si prietenii, uneori iesind in parc sau in club. Cata risipa de timp si de energie - imi spuneam pana acum ceva vreme...Intre timp au intervenit alte lucruri : cate un job (uneori doua) si odata cu asta un nou set de experiente si de oameni. Astefel am descoperit cu surprindere oameni care isi petrec in medie 12 ore la locul de munca. Mai vazusem, cei drept, prin filme, indivizi pentru care serviciul ia treptat locul casei. Biroul devenit camin este personalizat ; colegii sunt membri ai unei "one big happy family" ; celor ramasi acasa, la care te intorci doar seara tarziu (pentru a dormi) si in week-end (pentru a-i plictisi cu detalii despre proiectul la care lucrezi) le ramane destinat spatiul din fotografiile spanzurate de monitor si rafturi sau ascunse in portofel. Cand traiesc acesti oameni? cum? prin ce? Cei pe care i-am intrebat m-au privit cu condescendenta si mirare de la inaltimea unei functii cu "manager" sau "chief", a unui salariu "motivant" si a unui nivel profesional considerat "ultraspecializat".
 Din aceasta perspectiva - nimic mai adevarat si mai demn de stima. Cu siguranta nu este usor sa faci cariera. Nu oricine este capabil de sacrificiile inerente unei formari profesionale temeinice, nu oricine detine competentele necesare unui anumit profil de angajat si nu oricine reuseste sa depuna apoi un efort sustinut pentru a-si mentine pozitia sau a avansa ierarhic. Da...cariera cere sacrificii, dicteaza unele modificari comportamentale pe termen lung - sa uiti de hobby-uri, de literatura, sa vorbesti cu cei dragi in special la telefon, sa mananci mai des la restaurant decat acasa, sa lasi preocuparea pentru tine, pentru spiritul tau pentru momentul pensionarii...
 
 Da...intr-adevar...si totusi...cand traiesc acesti oameni? cum? prin ce?
Context articol: