Activitate gabriel-o

multumesc pesntru raspuns!
nu imi place ideea de a merge in instanta pentru ca nu ma pot prezenta la infatisari, ancheta sociala nu m-ar avantaja si tatal, desi accepta situatia asa cum e acum, s-ar bucura sa primeasca el incredintarea copilului :). probabil vom face totusi asta la un moment dat.

vreau sa ma stabilesc in strainatate. sa inscriu copilul la scoala, sa cer alocatie. sa merg in vacante si mai in strainatate. vreau sa nu mai fie nevoie de curieri pe sute de kilometri (si in curand vor fi mii) pentru un act la fiecare miscare pe care o fac impreuna cu copilul.

nu avem timp sa ne judecam, va trebui sa initiem actiunea si apoi sa nu ne prezentam, decat, eventual, pe rand, in fucntie de cum e programata infatisarea, si sa tinem pumnii ca se rezolva din prima si fara surprize si ca reprezentatii alesi sunt seriosi si se prezinta.

la ce judecatorie se inainteaza actiunea pentru incredintare? la domiciliul copilului sau al tatalui?

editare mai tarzie: notarul ne-a propus sa facem acea declaratie, deja scria al nu stiu catelea set de procura cu declaratie. la inceput a consiliat tatal sa dea astfel de procuri doar cu termen fix, cel probat de biletele deja cumparate dus intors. acum, ca se pune problema stabilirii in strainatate probabil l-a consiliat sa formuleze un astfel de act care sa stabileasca in scris un set de reguli pe care ne angajam sa le urmam (desi putem scrie vizite saptamanale, el tot de maxim doua ori pe an va putea veni) si mie sa mi se acorde o mai mare libertate de miscare (sa se inscrie acordul tatalui pentru trecerea frontierei pe o perioada mai lunga, de exemplu un an). un fel de schimb de garantii ca eu nu blochez copilul in tara straina si el nu ma va bloca cu copilul in romania cand venim in vizita (daca se prosteste veunul din noi odata cu inaintarea in varsta, ceea ce s-a mai intamplat inainte, evident). asa vad eu dorinta lui de a avea acest act. se punea problema sa aflam daca rezolva si incredintarea oficiala a minorului. n-o rezolva. ne mai gandim

va multumesc!

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Eu nu inteleg de ce se feresc atata de instanta deoarece pana la urma tot acolo vor ajunge...daca nu se vor intelege...

se feresc pentru ca stiu ca situatia, din normala, poate deveni aberanta odata ce ajunge in controlul birocratilor. noi suntem doi parinti care desi n-am fost casatoriti niciodata, am luat impreuna deciziile referitoare la copilul nostru si planuim sa facem la fel pe viitor, pentru binele lui. cu ce drept sa decida cineva, alcineva decat noi, care este binele lui, cand noi suntem in consens? noi vrem doar o fituica cu stampila care sa consfinteasca acordul nostru in fata altor autoritati.

inteleg ca nu se poate, dar nu inteleg nedumerirea dumneavostra. din moment ce nu suntem in litigiu, de ce sa aglomeram instanta cu un proces de incredintare "pe bune", nu poate sa legalizeze un inscris asa cum face cu diplomele traduse? stiu ca nu poate, ziceam si eu.

va multumesc din nou pentru explicatii

multumesc pentru raspunsuri.

vom face totusi acea declaratie la notar desi intelegem ca nu are titlu executoriu, ca semn de bunacredinta si recunoastere a situatiei de fapt din partea amandurora.

cand vom avea timp si vom mai fi amandoi deodata in tara vom face un acord la mediator si vom incerca sa scapam foarte repede de instanta, fara anchete sociale, martori si surprize, daca se poate. inteleg ca instanta de obicei cere macar anchete sociale la domiciliul parintilor si s-au intamplat cazuri cand a ingnorat intelegerea parintilor si a dat copilul "cu forta" celuilalt parinte (e drept ca in speta respectiva era mama care s-a trezit pe neasteptate cu increedintarea). inteleleg si care e rolul medierii si cat de aiurea e sa il transformam in scrib, dar pare ca asa scapam mai usor.

inca o data, multumesc!

multumesc pentru raspunsuri.
avem acordul tatalui pentru deplasare, dupa cum am avut si pana acum, pentru alte iesiri din tara. nu dorim insa un abonament la seviciile de curierat pentru zeci de procuri de acum inainte, calatorim destul de des. prin incredintarea minorului nu am mai avea nevoie de atat de multe procuri.

intrebarea care ramane inca fara raspuns este daca o declaratie comuna la notar rezolva problema incredintarii.

AURORA CIOROBEA a scris:

Problema se poate rezolva fie la notar, fie la un mediator. Din punct de vedere financiar va recomand variata mediatorului.

Apoi cu Acordul de mediere va puteti prezenta la arhiva instantei din localitatea dvs. pentru investire cu formula executorie.

multumesc pentru raspuns.
ma intereseaza cea mai usoara, rapida si ieftina cale prin care mama cu ajutorul tatalui poate obtine un act valabil in UE care sa o identifice ca parinte ce are oficial incredintarea minorului si dreptul de a-i stabili rezidenta in alt tara, inscrierea la scoala si in alte sisteme publice, etc.
un notar ne-a propus sa facem o declaratie comuna. parerea mea (neautorizata) e ca nu e suficient.

a calatorit deja in strainatate de doua ori si peste doua saptamani plecam din nou. avem acordul pentru calatorie, dar ma tem ca nu este suficient pentru a ne stabili acolo.

se poate?
parintii n-au fost casatoriti (oficial nici nu au avut acelasi domiciliu desi in fapt au locut impreuna doi ani), tatal a recunoscut copilul si a declarat la intocmirea certificatului de nastere ca domiciliul copilului ese cel al mamei. dupa o perioada relatia s-a destramat si mama a plecat cu copilul la domiciliul ei.
acum exista relatii bune intre parinti in ce priveste unicul interes comun, binele copilului, tatal plateste pensie alimentara din proprie initiativa si viziteaza copilul oricand vrea. a incuviintat prin procura eliberarea pasaportului pentru minor si iesirea din tara (pe durate determinate).
acum mama intentioneaza sa se stabileasca definitiv in straintatate cu minorul iar tatal este e acord. niciunul dintre parinti nu doreste sa viziteze tribunalul, mai mult din principiu. nu exista niciun motiv ca un tert sa "judece" ceva in aceasta situatie.

totusi, se pune problema ca mama sa poata dovedi ca are dreptul sa se stabileasca cu copilul in strainatate, sa poata calatori liber, fara a solicita timpul, bunavointa si serviciile tatalui, notarilor si ale curierilor.

se poate fara tribunal? o declaratie comuna la notar ce valoare are in aces caz (incredintarea minorului mai ales, si apoi daca tot suntem acolo si dreptul de vizitare si pensia alimentara)? cat dureaza o actiune in instanta, avand in vedere acordul partilor, daca asta e singura solutie? se poate face dupa plecarea efectiva a mamei si minorului din tara (prin reprezentant?)

multumesc mult!

buna seara!
as vrea sa stiu daca actiunea in instanta este singurul mod in care se poate reglementa incredintarea minorului, stabilirea programului de vizite, pensia alimentara.
parintii minorului n-au fost casatoriti dar tatal a recunoscut copilul (este inscris in certificatul de nastere) si au ramas in realtii amiabile. tatal trimite lunar bani iar mama permite vizitele oricand tatal isi manifesta dorinta de vizita copilul.
la nastere/inregistrarea certificatului, s-a inregistrat adresa copilului ca fiind la domiciliul mamei si drepturile banesti (alocatie, trusoul-cadou, etc) sunt platite la domiciliul mamei.
tatal vrea sa-si consolideze dreptul de vizita (mai ales durata si frecventa vacantelor, mai ales in perspectiva, deocamdata copilul e foarte mic) iar mama doreste sa se stabileasca in strainatate cu copilul si doreste sa poate proba incredintarea legala a minorului (exista un livret de famile care mentioneaza doar mama si copilul) si dreptul de a-i schimba domiciliul.

este o declaratie comuna in fata notarului suficienta? parintii sunt reticenti la ideea tribunalului, mai ales ca locuiesc foarte departe unul de altul,. sunt foarte ocupati, situatia nu e conflictuala, detaliile sunt stabilite.

va multumesc!