Art.1617 NCPC, spune ca o compensatie opereaza de plin drept (compensatia legala) atunci cand exista doua datorii certe, lichide si exigibile. Acest lucru este posibil cred eu doar la sfarsitul unui proces. Dar am gasit o definitie a compensatiei judiciare care spune: "varietate a compensaţiei de specificul căreia este faptul că operează în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Pentru ca instanţa să hotărască c.j. nu este necesar a fi întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru compensaţia legală. Instanţa de judecată poate decide compensarea datoriilor reciproce dintre părţile litigante ori de câte ori la acţiunea principală introdusă de reclamant, pârâtul formulează cerere reconvenţională, emiţând pretenţii proprii faţă de acesta. In cazul în care pretenţiile reciproce au fost dovedite, instanţa procedează la compensarea datoriilor pe care părţile le au una faţă de alta, până la valoarea cea mai mică dovedită şi dispune obligarea debitorului având cea mai mare datorie la plata numai a diferenţei rămase neacoperită prin compensare " Nu vad diferenta intre cele doua forme ale compensatiei! Ambele se aplica atunci cand datoriile sunt certe! Mai mult exista pareri ale unor specialisti in domeniul judiciar care spun ca o compensatie legala este cea oferita de legiuitor, iar compensatia judiciara este oferita prin"intelepciunea judecatorului" Intrebarile mele sunt:
- daca in art. 1617 NCPC opereaza compensatia legala, mai exista compensatia judiciara?
- daca nu exista acordul uneia dintre parti, se aplica totusi compensatia legala, de drept?
Multumesc celor care raspund