EDITORIAL
Viata vazuta din sezut
Alin Popescu Fondator, avocatnet.ro
Timp de citire: 3 min.
Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.
Am stat, ani de zile, si-am asteptat sa se intample ceva. Si m-am trezit doar in momentul in care eram aproape de marginea prapastiei. Am stat si mi-am inghitit viata de parca eram cel mai flamand om din lume. E comod sa stai. E comod sa astepti. Si nici nu te poate acuza nimeni ca esti lenes. Si-apoi, daca tu alegi sa stai si sa astepti, viata ta n-o sa zica nimic. Ea o sa treaca, pur si simplu. Astazi, incerc un experiment. Un text care-ti arata viata intr-o alta perspectiva. Si te rog sa-mi spui daca nu cumva, privita asa, viata ta merita sa o respecti mai mult.
Articolul continuă mai jos
Intuneric si atat. Nu vezi nimic oricat de mult ai incerca. Iar apoi, deodata, incep sa se perinde in fata ta o groaza de umbre si siluete abia conturate. Si, incet-incet, te dezmeticesti si realizezi ca esti sus, pe o scena. Stai pe un scaun. Si in fata ta, asa cum e in orice teatru adevarat, sunt scaune. Iar astazi, cand tu te-ai trezit si nu stii prea bine ce se intampla, toate acele scaune sunt pline.
Esti singur, pe un scaun in care ar trebui sa ai incredere ca iti va sustine greutatea, pe o scena. In fata ta se aprinde un reflector si lumina lui galbena iti intra in ochi. Transpiri si-ti vine sa te ridici si sa fugi. Numai ca stii, cumva, ca n-ai voie sa faci asta. Stai pe scaun si te uiti la marea de oameni din fata ta si te intrebi de ce te afli acolo. Ce-ai facut ca sa meriti asta? In dreapta ta, cineva stranuta si nu te poti abtine sa nu-i urezi "Sanatate!". Sala rade si tu incepi sa te simti mai bine.
Ii vezi pe toti acei oameni care te privesc curiosi si te intrebi ce-ar trebui sa faci. Sa le vorbesti? Sa stai acolo si sa astepti si tu, ca si ei, sa se intample ceva? Cineva tuseste si-ti alunga reveria. Si parca te apuca un mic atac de panica. Ai lumea la picioare, la propriu. Si ti-e si frica de ideea asta dar esti incantat in aceeasi masura. Experiementezi, in cateva secunde si de-a valma, valuri de curaj, lasitate si nebunie.
Castiga nebunia, poate. Pentru ca altfel nu-ti dai seama ce anume te-ar fi putut determina sa te ridici in picioare si sa ii saluti. Iti spui numele si vezi in ochii lor bucuria ca a inceput un eveniment pe care il asteptau de mult. Sala te aplauda si-ti pastrezi cuvintele pentru tine, cateva momente, respectandu-le bucuria sau poate prelungind starea ta de bine.
Si simti ca, din ziua asta incolo, vei avea curaj sa faci lucruri, vei avea curaj sa vorbesti cu oamenii, vei avea curaj sa-ti spui parerea.
Felicitari! Tocmai te-ai ridicat in picioare si viata ta iti va fi mereu recunoscatoare pentru asta.
Prea multi oameni aleg sa traiasca stand jos. Si tu, astazi, ai evadat din randurile lor si te-ai alaturat oamenilor care privesc viata in ochi si-i pun fortele la incercare.
Am scris acest text pentru toti acei oameni care-mi scriu incercand sa ma roage sa le spun cum sa faca sa mearga mai departe. Lor, adevarul este ca habar n-am ce sa le spun. Nu mergi mai departe gandindu-te la asta. Mergi mai departe pur si simplu. Inaintezi in viata atunci cand constientizezi ca ea, viata, va trece oricum pe langa tine, fie ca vrei, fie ca nu. Si atunci, daca stai pe loc, nu faci decat sa ramai asezat pe scaunul de mai sus, cu toata acea sala holbandu-se la tine, incercand, pe rand, toate gradele de comparatie ale cuvantului "penibil".
Textul meu este un experiment. Sunt curios cum e primit. :) Si sunt curios ce sfaturi le-ai da tu oamenilor care, acum, sunt inca tintuiti pe scaunul din textul de mai sus.
Context articol:
Articol recomandat pentru departamentele
Resurse Umane (HR), Comunicare și Relații Publice (PR) , Vânzări (Sales) , Strategie și Planificare
5.0
1 aprecieri
Apreciază articol

Comentarii articol (44)