Am observat asta pe măsură ce scriam texte mai lungi. De regulă, ai nevoie de timp (cam 30-60 de minute în cazul meu) să intri în starea creativă care să-ți permită să scrii ceva interesant de citit. În altă lumină, atunci când începi, pierzi cam 60 de minute scriind prostii pe care le vei regreta / rescrie apoi.

Ulterior, starea în care intri te poate ține în priză ore întregi, cu o singură condiție. Să n-o lași nicio clipă din mână. 

Într-un fel, e că și cum textul ăla pe care îl scrii, proiectul pe care îl faci, discuția pe care o porți au o viață a lor și n-au nevoie de la tine decât să le aduci la suprafață. 

În tot contextul ăsta, am găsit întotdeauna telefonul ca fiind extrem de enervant. E intruziv, vrea atenție acum și doar acum, n-ai niciodată idee cât de mult te va trage în conversație și nici cât de calm vei fi după. Așa că, dacă vrei să ai o zi în care te poți concentra, încearcă să renunți la a răspunde la telefon și apucă-te să faci lucrurile care sunt pe masă.

Spre deosebire de telefon, e-mailul e mult mai cuminte. El așteaptă acolo, la locul lui, până când hotărăști să îl bagi în seamă. Și, dacă ți-ai făcut o regulă în a lăsa întotdeauna inbox-ul liber, atunci emailul e cea mai bună formă de comunicare pe care a inventat-o cineva.

În concluzie, răspund mult mai repede pe email decât la telefon.