Judecătorii au stabilit, mai precis, că prevederile legislației europene se opun „ca un stat membru să nu ia nicio măsură pentru a menține natura temporară a muncii prin agent de muncă temporară, precum și unei reglementări naționale care nu prevede nicio măsură pentru prevenirea unor misiuni de muncă temporară succesive ale aceluiași lucrător temporar la aceeași întreprindere utilizatoare”, așa cum scrie în hotărârea dată de CJUE, la mijlocul lunii octombrie 2020, în cauza C‑681/18.

Astfel, dacă un angajator folosește același salariat temporar pentru misiuni succesive, depășind o perioadă considerată în mod rezonabil temporară, atunci putem discuta de un abuz. Adică firma folosește această variantă pentru a evita să treacă salariatul respectiv pe un contract individual de muncă pe termen nedeterminat. Judecătorii spun, în esență, că o asemenea practică încalcă dreptul salariatului temporar la egalitate de tratament, ținându-l pe acesta într-o perpetuă stare de insecuritate.

Deciziile date de CJUE sunt obligatorii pentru toate instanțele din UE care se pot confrunta cu cazuri asemănătoare, însă autoritățile trebuie, de asemenea, să țină cont de ele, în vederea ajustării legislației interne. Cel puțin la noi, au fost destule situații în care autoritățile au modificat legislația pentru a o adapta la deciziile CJUE, în special în zona fiscalității.

Și așa ajungem la prevederile Codului muncii de la noi, acesta fiind actul prin care este reglementată activitatea salariaților temporari (articolele 88 - 102). Deși impune unele limite, documentul nu împiedică situațiile în care un angajator folosește același salariat temporar pentru misiuni succesive.

Concret, Codul prevede că o misiune de muncă temporară se poate stabili pentru o perioadă de maximum 24 de luni, însă durata poate fi prelungită până se ajunge la o perioadă totală maximă de 36 de luni. Cu alte cuvinte, o misiune la un angajator poate dura cel mult trei ani. Totodată, se prevede că un contract de muncă temporară poate fi încheiat și pentru mai multe misiuni, respectând acea limită maximă pe misiune de 36 de luni. Însă nu există nicio limitare la numărul de misiuni succesive pe care un salariat le poate îndeplini la același angajator.

În litigiul judecat de CJUE, era vorba de un salariat temporar care lucrase la același angajator aproximativ 33 de luni, în baza mai multor contracte succesive de muncă temporară. Desigur, înainte de orice modificare a Codului muncii, trebuie analizată problema și trebuie stabilit cât de mult ar trebui să dureze o misiune pentru a fi considerată, cu adevărat, temporară. Abia în funcție de asta ar putea fi stabilite limite pentru angajatorii care folosesc excesiv salariați temporari.

Munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar, conform Codului muncii. Salariatul temporar încheie un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară și este pus la dispoziția unui angajator. Angajatorul poate apela la munca temporară pentru executarea unei sarcini temporare precise. La finalul unei misiuni, salariatul temporar se poate angaja la firma la care a lucrat.