„Deși este adevărat că ipotezele de discriminare pe motive de handicap, în sensul Directivei 78/2000, sunt, ca regulă generală, cele în care persoanele cu handicap fac obiectul unui tratament mai puțin favorabil sau suportă un dezavantaj special în raport cu persoane care nu prezintă un handicap, protecția conferită de această directivă ar fi diminuată dacă ar trebui să se considere că o situație în care o astfel de discriminare se produce în interiorul unui grup de persoane care prezintă toate un handicap este exclusă, prin definiție, din sfera interdicției discriminării pe care o prevede numai pentru motivul că diferența de tratament se produce între persoane cu handicap”, se apreciază în hotărârea CJUE în cauza C‑16/19.

Astfel, putem vorbi de o discriminare directă dacă un angajator plătește un spor salarial lucrătorilor cu handicap care și-au predat certificatul de încadrare în grad de handicap după o dată aleasă de angajator, dar nu-l plătește și lucrătorilor cu handicap care predaseră deja documentul înainte de acea dată. Asta dacă celor din categoria a doua nu li se permite să facă în așa fel încât să beneficieze și ei de spor.

„(...) în măsura în care angajatorul nu pare să fi lăsat lucrătorilor cu handicap care îi predaseră deja certificatul lor posibilitatea de a‑l prezenta din nou sau de a depune un nou certificat, practica în discuție în litigiul principal (...) ar putea să fi fost de natură să pună definitiv în imposibilitatea de a îndeplini această condiție temporală un grup clar identificat de lucrători, compus din ansamblul lucrătorilor cu handicap a căror stare de handicap era cunoscută în mod necesar de către angajator la instituirea acestei practici”, scrie în hotărârea CJUE.

Totodată, s-a mai stabilit că o asemenea practică aparent neutră poate fi considerată o discriminare indirectă dacă „se dovedește că determină un dezavantaj special pentru lucrătorii cu handicap în funcție de natura handicapului lor, în special de caracterul evident al acestuia sau de faptul că acest handicap necesită amenajări corespunzătoare ale condițiilor de muncă”, conform Curții.

În România, discriminările, inclusiv cele pe bază de handicap, sunt interzise prin OG 137/2000 (actul normativ care transpune la noi Directiva 78/2000). Discriminările pot fi sancționate cu o amendă între 1.000 și 30.000 de lei, dacă acestea vizează o persoană fizică, sau cu o amendă între 2.000 și 100.000 de lei, dacă acestea vizează un grup de persoane sau o comunitate.

Important! CJUE nu soluționează litigiile din țările UE. Instanța care a cerut ajutorul CJUE la interpretarea dreptului european soluționează litigiul în acord cu decizia CJUE. Totodată, hotărârile CJUE sunt obligatorii pentru toate instanțele judecătorești care se confruntă cu probleme similare în activitatea lor.