Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
Pe avocatnet.ro găsești mii de consultanți, din diferite domenii, pe care îi poți contacta direct.
Află cum!
Pe avocatnet.ro se fac lunar mii de cereri de consultanță către consultanții înscriși.
Află detalii!
Vrei să afle și alții câte lucruri știi în domeniul tău de activitate?
Răspunde la întrebăriSă arunce cu piatra cel care niciodată, niciodată nu a spus ceva cu intenția mai mult sau mai puțin directă de a răni. Nu de cuvintele de ocară vorbesc aici, nu de propozițiile aruncate la întâmplare, în patima momentului, nu de vorbele ieșite fără de opreliști; de cele spuse ca să ajungă tocmai acolo unde dor mai mult.
Articolul continuă mai jos
Ar fi amuzant, dacă nu interesant pentru cei care studiază așa ceva, cum dialogurile noastre evoluează uneori în cele mai neașteptate moduri; cum ne alegem cele mai simpliste pretexte ca să spunem lucruri pe care, ar trebui sau nu, le vrem spuse și basta!
Începem de la tacâm; și terminăm la profunzimea dependențelor noastre, la relația dintre ceea ce vrem și ceea ce primim. Ne folosim de bătaia vântului în geam, de larma celor de deasupra, într-un apartament înghesuit de unde răsună și unde se aude totul, de neajunsurile mărunte ale zilei, ca să ajungem, apoi, la verbele mai grele, la propozițiile care ne sfâșie pe interior.
Dac-am putea să ne vorbim în sunetele de pian, lumea ar fi, poate, mai bună. Dar multe dintre cele pe care ni le spunem se aud precum pianul care cade, de la etaj la parter; comunicăm în zgomote, ne folosim inteligența ca să câștigăm polemici care nu și-au rostul; facem ce facem și ne trezim, lipsiți de armonie, într-un dialog ce nu satisface auzul nimănui...
Ce vreau să spun e că ar trebui să te gândești mai mult la ceva ce nu câștigi, la ceva ce pierzi cu fiecare zi ce trece; tu vrei să crezi povești, că e frumos să îmbătrânești așa, mereu vioaie, mereu departe de orice răspunderi, de oameni care te opresc în loc; să crezi că ești doar tu pe lume, să fii atât de egoistă încât să-ți furi tu singură din timpul tău. Doar că, gândește-te, tu mergi doar înainte, nu stai pe loc, nu mergi nici înapoi. Când tu te culci zilnic cu egoismul tău, nici nu-ți dai seama că, de fapt, ai mai pierdut o zi. După 30 de ani, femeile nu mai sunt interesante, nici frumusețea nu mai e ce-a fost. Tu vrei să crezi și simți, în sinea ta, că timpul pentru tine-a stat în loc, dar nu și pentru tot ce te-nconjoară și te construiește. După 30 de ani, tu-ți pierzi puțin câte puțin din tot ceea ce altcândva ți-era drag nu numai ție, ci și altora. Încă puțin și nu vei mai conta pentru nimeni, doar pentru tine. Asta-ți dorești?
Ironic că spui asta, aș zice, când tu, la 30 de ani împliniți, n-ai realizat nimic. N-ai casă s-o numești a ta, când alții se spetesc deja cu gândul să trudească și să aibă atât noroc cât să plătească altora banii pe care, la drept vorbind, puține șanse că-i vor avea vreodată, grămadă, la un loc. N-ai masă, te-nfuleci încă de la pieptul alor tăi. Visezi cu ochii larg deschiși la un succes care - să vezi! - nu pare că mai vine. Îmi spui tu mie, acum, când nu voi mai valora nimic; acum, când tu ești ca destui alții - un aspirant semi-falit. Să presupunem, haide, peste anii ce vor trece, eu voi fi așa cum mă imaginezi, iar tu, cu certitudine, să-mi spui că o să fii tot ceea ce îți dorești? Poate că, într-o matematică prea personală, eu voi umbri pământul invers proporțional cu strălucirea ta. Să zicem, așadar, că vei avea dreptate. Lasă-mă pe mine să apun acum, tu caută-ți în altă parte ascensiunea ta...
---
Din seria „30 de fragmente”
Citește mai mult despre 30 de fragmente, editorial
Comentarii articol (0)