Hotărârea dată zilele trecute de CJUE în cauza C-358/20 se referă la situația cu care s-a confruntat o firmă românească în relația cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor. Aceasta trebuie pusă în aplicare de toate instanțele care se pot confrunta cu situații similare.

În esență, dacă obligă o firmă cu codul de TVA anulat să colecteze taxa, în perioada de anulare, pentru operațiunile sale taxabile, autoritățile trebuie să-i permită acesteia efectiv și deducerea TVA-ului. Chiar dacă, în prezent, Codul fiscal permite acest lucru în teorie, Fiscul a refuzat în practică, în speța amintită, dreptul de deducere prin respingerea reînregistrării în scopuri de TVA pe motiv că administratorul firmei este asociat într-o altă firmă care era în insolvență.

Astfel, judecătorii CJUE au stabilit că legislația europeană nu se opune, „în cazul în care înregistrarea în scopuri de TVA a unei persoane impozabile a fost anulată ca urmare a faptului că în declarațiile sale de TVA depuse pentru șase luni consecutive nu au fost evidențiate operațiuni taxabile, dar persoana respectivă și-a continuat activitatea în pofida acestei anulări, unei legislații naționale care permite administrației fiscale competente să oblige persoana impozabilă să colecteze TVA-ul datorat pentru operațiunile sale taxabile, cu condiția ca aceasta să poată solicita reînregistrarea în scopuri de TVA și să deducă TVA-ul achitat în amonte.

Împrejurarea că administratorul persoanei impozabile este asociat în cadrul unei alte societăți, care face obiectul unei proceduri de insolvență, nu poate fi invocată, ca atare, pentru a‑i refuza sistematic acestei persoane impozabile reînregistrarea în scopuri de TVA.”

Cu alte cuvinte, CJUE a atras atenția că Fiscul ar trebui să permită deducerea TVA-ului atât timp cât condițiile de fond sunt îndeplinite. A refuza deducerea pe motive formale, precum necesitatea reînregistrării în scopuri de TVA, este o măsură exagerată.

„Or, faptul că o administrație fiscală condiționează, întemeindu-se pe legislația națională, dreptul de deducere a TVA-ului de respectarea unor obligații de formă, precum înregistrarea în scopuri de TVA, fără a lua în considerare cerințele de fond și mai ales, cum este cazul în speță, potrivit precizărilor instanței de trimitere, fără a verifica dacă acestea sunt îndeplinite, depășește ceea ce este necesar pentru a asigura colectarea corectă a taxei”, motivează judecătorii.

Tot exagerat este, în opinia CJUE, și refuzul Fiscului de a aproba reînregistrarea în scopuri de TVA pentru simplul fapt că administratorul firmei e asociat într-o altă firmă care se întâmplă să fie în insolvență. Mai exact, în situații de acest gen, Fiscul ar trebui să și verifice dacă chiar există un risc de evaziune înainte de a refuza reînregistrarea.

„Aceeași concluzie se impune (...) în cazul în care o administrație fiscală decide în mod sistematic, în aplicarea legislației naționale, să nu atribuie unei persoane impozabile un număr de identificare în scopuri de TVA pentru simplul motiv că administratorul său este asociat în cadrul unei alte societăți, care face obiectul unei proceduri de insolvență, fără însă a evalua dacă există un risc pentru colectarea corectă a TVA‑ului sau un risc de evaziune”, mai arată judecătorii.

În prezent, conform procedurilor de înregistrare în scopuri de TVA din Ordinul Fiscului 393/2021, faptul că administratorul firmei care cere cod de TVA este asociat într-o altă firmă care e în insolvență este unul dintre criteriile ce indică autorităților că există un risc fiscal. Din legislație nu reiese, însă, cât de multă importanță acordă autoritățile acestui aspect atunci când decid acordarea unui cod de TVA.