De la bun început trebuie să precizez că, în opinia mea, există o serie de Legi Universale ale Economiei, valabile oriunde în spațiu și oricând în timp, la fel precum legile fizicii, chimiei sau matematicii. Sau precum Cele Zece porunci din Biblie (să nu furi; să nu ucizi; să nu minți etc.), care de asemenea sunt înscrise în structura informațională care guvernează Universul.

Câteva exemple de astfel de legi economice universale sunt:

• resursele sunt limitate (și costisitoare);
• achiziția unei resurse presupune renunțarea automată la achiziționarea altor resurse (economiștii numesc asta „cost de oportunitate”);
• „nu există prânz gratuit” – pentru orice consum, cineva, cândva, va trebui să plătească;
• o persoană sau un stat nu poate trăi la infinit pe datorie;
• nu finanțezi cheltuieli permanente cu venituri temporare;
• ceea ce urcă va trebui să coboare, la un moment dat;
• nu iei cu tine în mormânt nici un bun material;
• averile sunt acumulate de unii pentru a fi risipite de alții etc.

Pentru a înțelege aceste legi universale nu este necesar să fii economist și nici măcar intelectual; ajunge să fii un om cu bun simț (aș spune chiar că sunt șanse mari ca economiștii sau intelectualii să fie primii care încalcă respectivele legi).

În concluzie, sub specie aeternitatis, nici o lege economică universală nu poate fi abolită; doar oamenii se iluzionează că, temporar, pot suspenda legile economice.

De aceea, toate marile „inovații” teoretice din ultimii ani (relaxarea cantitativă, banii din elicopter, Modern Monetary Theory etc.) sunt condamnate la eșec încă de la început.

Citește articolul integral pe cursdeguvernare.ro.