Concluzia reiese din Decizia CCR 669/2023, care a fost publicată recent în Monitorul Oficial. Prin aceasta a fost respinsă o critică legată de impozitele locale stabilite, la articolele 458 și 459 din Codul fiscal, pentru clădirile nerezidențiale și clădirile cu destinație mixtă deținute de persoanele fizice.

În esență, autorul excepției de neconstituționalitate analizate de CCR susținea că este inechitabil ca proprietarul persoană fizică al unui imobil să achite un impozit majorat doar pentru simplul fapt că în respectivul imobil se desfășoară (și) activitate economică. Acesta spunea că prevederile respective încalcă principiul egalității și principiul nediscriminării.

Judecătorii CCR au explicat că diferențierea la impozitare are la bază faptul că clădirile nerezidențiale și cele cu destinație mixtă au un potențial de valorificare superior celor rezidențiale. Prin urmare, nu putem discuta despre o încălcare de principii din moment ce se aplică un tratament diferit pentru situații diferite.

„(...) Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (...). De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (...). (...)

Din perspectiva aspectelor sesizate de autorul excepției de neconstituționalitate, Curtea a reținut că diferențierea privind modalitatea de calcul este dată de faptul că, în ceea ce privește clădirile rezidențiale, acestea sunt utilizate pentru a acoperi nevoile locative ale populației, iar cele nerezidențiale au un potențial de valorificare superior prin posibilitatea de a fi utilizate în scop economic pentru desfășurarea unor multiple activități”, scrie în motivarea deciziei CCR.

Astfel, judecătorii subliniază că legiuitorul are o libertate deplină, în anumite condiții, la stabilirea impozitelor și taxelor și a cuantumului acestora. Prin urmare, prevederile articolelor 458 și 459 din Codul fiscal sunt în acord cu Constituția:

„Așa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate să stabilească impozite, taxe și cuantumul acestora, bineînțeles cu condiția ca acestea să fie rezonabile și echitabile. Curtea a observat, astfel, că plata impozitului pe clădirile rezidențiale, nerezidențiale sau cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice se circumscrie prevederilor constituționale cu privire la obligația cetățenilor de a contribui la bugetul statului. (...)

Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că dispozițiile criticate din Legea nr. 227/2015 nu sunt contrare principiilor constituționale invocate în susținerea excepției, deoarece legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare, are deplina libertate să stabilească impozite și taxe, precum și cuantumul acestora, bineînțeles, cu condiția ca acestea să fie rezonabile și echitabile, cerințe pe care reglementarea criticată din Legea nr. 227/2015 le îndeplinește, instituind în mod concret limitele și cotele în care autoritățile locale trebuie să se încadreze atunci când stabilesc impozitul pe clădiri, precum și modalitatea de calcul al acestuia.”

Potrivit Codului fiscal, pentru clădirile rezidențiale, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08% - 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii. Pentru clădirile nerezidențiale, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2 - 1,3% asupra valorii. Iar pentru clădirile cu destinație mixtă, impozitul se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial și a impozitului determinat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial.

Însă trebuie precizat că aceste reguli se schimbă din 2025. Astfel, pentru clădirile rezidențiale, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de minimum 0,1% asupra valorii clădirii, pentru clădirile nerezidențiale, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de minimum 0,5% asupra valorii clădirii, iar pentru clădirile cu destinație mixtă, impozitul se determină în funcție de destinația suprafețelor cu o pondere mai mare de 50% și se calculează prin aplicarea cotei corespunzătoare destinației majoritare, asupra valorii întregii clădirii.