Înainte de toate, societatea trebuie să decidă dacă auditul intern va fi îndeplinit de o structură internă sau dacă activitatea va fi externalizată către o entitate specializată.

„În primă fază, este necesar să se ia o decizie: dacă se optează pentru stabilirea unui departament intern coordonat de către un auditor certificat de CAFR (Camera Auditorilor Financiari din România - n. red.) sau pentru externalizarea funcției către o companie de audit abilitată”, a explicat, într-un interviu recent pentru avocatnet.ro, Grigore Constantinescu, Internal Audit Partner la NOA.

Apoi urmează întocmirea anumitor documente esențiale pentru această activitate - carta auditului intern și manualul auditului intern: „Ulterior, în vederea poziționării auditului intern în cadrul unei societăți, trebuie elaborate carta auditului intern și manualul auditului intern. Acestea descriu termenii de referință ai funcției de audit intern prin definirea scopului, autorității și responsabilității acestuia.”

Mai departe, specialistul de la NOA detaliază că sunt necesare o evaluare internă a riscurilor și o planificare a auditului intern. Practic, trebuie stabilit un plan multianual în acest sens:

„Planificarea auditului intern presupune evaluarea riscurilor la nivelul întregii societăți în vederea stabilirii planului multianual de misiuni de audit intern, ca ulterior acesta să fie transpus în planuri anuale de audit intern care să conțină misiuni nișate și bine definite, în vederea analizării în amănunt a activităților cu risc potențial ridicat. Misiunile de audit intern se realizează în baza planului anual. Inițierea unei misiuni presupune identificarea persoanelor responsabile cu activitatea respectivă și stabilirea unui «kick-off meeting». După acesta, se derulează etapa de verificări, care presupune teste de controale și teste de detaliu.”

Desigur, aceste misiuni de audit intern nu reprezintă doar o simplă formalitate, ci societatea trebuie să țină cont de recomandări și să ia măsurile adecvate.

„Fiecare misiune de audit intern se încheie printr-un raport de audit intern specific pentru procesul analizat, care cuprinde concluziile și constatările detaliate pe fiecare obiectiv agreat la începutul derulării misiunii. Pentru a maximiza «input-ul» oferit de activitatea de audit intern, se realizează cu recurență urmărirea modului de implementare a recomandărilor prin acțiuni de «follow-up» permanente. (...)

Conform OUG 75/1999, responsabilii pentru organizarea activității de audit intern, coordonarea angajamentelor și semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă calitatea de auditor financiar activ. De asemenea, poziționarea auditului intern (externalizat sau nu) în organigramă trebuie să asigure respectarea principiilor fundamentale ale eticii profesionale corespunzătoare, precum: independență, obiectivitate, integritate și competență. Pe parcursul întregii misiuni de audit trebuie să existe o comunicare clară și eficientă, atât din partea responsabililor de proces, prin transmiterea informațiilor complete în timp util, cât și din partea echipei de audit intern, cu privire la constatările și concluziile preliminare ale raportului”, a mai spus Grigore Constantinescu.

Venim cu aceste informații deoarece firmele fără funcția de audit intern trebuie raportate, mai nou, la Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar, care e în subordinea Ministerului Finanțelor. Astfel, e posibil să vedem controale pe această temă.

Mai multe informații despre entitățile obligate să aibă funcția de audit intern, utilitatea acesteia și nu numai pot fi găsite în interviul recent publicat de avocatnet.ro.