OUG 138/2024 prevede o serie de modificări fiscal-contabile, printre care și unele legate de sistemul e-Factura (art. I, pct. 2, art. XXV). Mai precis, vorbim de două categorii de operațiuni B2B pentru care transmiterea facturilor electronice nu mai este obligatorie de la 1 ianuarie 2025:

• facturile pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care n-au locul livrării sau prestării în România;
• facturile pentru livrările intracomunitare de bunuri, pentru care beneficiarul stabilit în România comunică un cod de TVA din alt stat membru.

Din ce scriau inițiatorii ordonanței, în primul caz nu mai este nevoie de raportarea facturilor pentru că vorbim de operațiuni pentru care TVA-ul se datorează în alte state, iar în al doilea caz - pentru că operațiunile sunt scutite de TVA. Practic, sunt informații de care autoritățile n-au nevoie cu adevărat.