- Lipsa obligației de a depune declarația unică estimativă în 2025 creează confuzie privind calitatea de asigurat în sistemul de sănătate pentru PFA-uri.
- Autoritățile sugerează că depunerea declarației unice în 2025, pentru veniturile din 2024, prelungește automat calitatea de asigurat a PFA-urilor până în 2026.
- Există o aparentă discriminare între PFA-uri și persoanele cu alte tipuri de venituri (chirii, dividende) în ceea ce privește menținerea calității de asigurat.
Relevante în acest caz sunt prevederile art. 222 alin. (3) și ale art. 267 ale Legii nr. 95/2006, ce a fost modificată recent prin OUG nr. 8/2025:
Importante sunt și prevederile Codului fiscal. Pe de-o parte, art. 155 (categorii de venituri supuse contribuției de asigurări sociale de sănătate) precizează la lit. b ca fiind supuse CASS veniturile din activități independente. Pe de altă parte, art. 174 alin. (3) vorbește despre depunerea declarației unice pentru veniturile menționate anterior, declarație care se completează şi se depune pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a veniturilor (adică depunem în 2025 pentru 2024, în 2026 pentru 2025 etc.).
În ultima perioadă, atât casele de asigurări de sănătate, cât și Agenția Națională de Administrare Fiscală răspund la întrebările adresate de persoanele fizice că depunerea în anul 2025 a unei declarații unice, pentru veniturile anului 2024 (venituri mai mari decât zero), duce automat la prelungirea calității de asigurat până în anul 2026. Ne intrigă acest răspuns (fiind conștienți că legislația fiscală este ambiguă și reprezentanții celor două autorități, în lipsa unor clarificări oficiale, interpretează cum pot prevederile legale), din următoarele motive, prezentate mai jos.
Dacă un PFA a avut în anul 2024 un venit net pentru care a declarat și plătit CASS în anul 2025, în cazul în care în anul 2025 persoana obține o pierdere fiscală sau nu are activitate, pare că își păstrează calitatea de asigurat până în 26 mai 2026, deși pentru anul 2025 nu va mai avea CASS de plată și nu poate fi obligat să plătească CASS. Pierderea este în principal a sistemului de sănătate, care va oferi servicii unor persoane care nu plătesc CASS.
Prin comparație, un salariat care își pierde locul de muncă este considerat asigurat în sistemul public de sănătate doar trei luni de zile de la data la care a încetat să fie salariat.
Tot prin comparație, o persoană care, în anul 2024, a avut doar venituri din chirii, dobânzi, dividende sau alte surse, venituri pentru care a declarat și plătit CASS în anul 2025, dacă vrea să beneficieze în anul 2025 de calitatea de asigurat în sistemul public de sănătate, trebuie să opteze explicit pentru a plăti CASS în anul 2025, neaplicându-se aceleași reguli ca pentru PFA și neconsiderându-se că se prelungește calitatea de asigurat până în anul 2026. O astfel de discriminare în favoarea PFA pare că este nejustificată, mai ales în contextul în care contribuția de plată a crescut pentru toate categoriile de venituri și există intenția declarată a autorităților să extindă și veniturile impozabile cu CASS, precum și categoria persoanelor obligate la plata CASS.
Pe de altă parte, pot apărea situații în care persoana fizică își închide activitatea și nu mai are deloc venituri. De exemplu, un PFA care a avut în anul 2024 un venit net pentru care a declarat și plătit CASS în anul 2025, dar care în ianuarie 2025 își închide activitatea. Neexistând o excepție în această situație și nicio procedură publicată pentru încetarea calității de asigurat, pare că această persoană va beneficia de servicii potrivit Legii nr. 95/2006 până la depunerea în anul 2026 a declarației unice aferente anului 2025. Daca există un CASS de plată pentru prima lună a anului 2025, indiferent de sumă, ne întrebăm dacă și în acest caz persoana va putea fi considerată asigurată până în anul 2027 fără a conta cât CASS a plătit pentru luna cu activitate și fără a datora niciun leu în plus în contul CASS?
Această ambiguitate legislativă este generată, pe de o parte, de textul Codului fiscal (cu titlu de exemplu, art. 180 nu permite exercitarea opțiunii pentru a deveni asigurat în sistemul public de sănătate persoanelor care desfășoară activități independente, dar care nu au avut pierdere fiscală sau venituri zero în anul anterior), și, pe de altă parte, de textul Legii nr. 95/2006, care pare că face referire la aceeași dată atât pentru dobândirea calității de asigurat, cât și pentru cea a încetării (data depunerii declarației prevăzute la art. 174, alin. 3 din Codul fiscal). Tot în Legea nr. 95/2006, art. 267 alin 2^2 precizează că pierderea calității de asigurat de către un PFA are loc la data expirării termenului legal de depunere a declarației prevăzute la art. 174, dacă nu se depune o nouă declaraţie pentru perioada următoare, prin care este stabilită CASS, în condițiile în care persoanele fizice care fac obiectul acestui articol nu pot depune o nouă declaraţie pentru perioada următoare, prin care să stabilească CASS de plată sau să opteze pentru plata CASS.
Nu este exclus ca răspunsul dat pe ultima sută de metri înaintea depunerii declarației să rămână valabil. Ar fi interesant de înțeles ce a gândit Legiuitorul pentru a justifica această discriminare între salariați, persoane care obțin venituri diverse și PFA, în ceea ce privește calitatea de asigurat în sistemul public de sănătate, în condițiile în care oferirea posibilității unui PFA de a-și asuma plata CASS prin opțiune ar fi rezolvat această situație (mai ales în condițiile în care majoritatea PFA vor avea oricum obligația de a plăti CASS la contravaloarea a cel puțin șase salarii minime pe economie). Este dificil de înțeles pasivitatea autorităților în ceea ce privește clarificarea acestor aspecte, mai ales în contextul în care persoanele afectate sunt de ordinul zecilor de mii (cel puțin) și în care termenul pentru depunerea declarației unice se apropie rapid (26 mai 2025).