La ce riscuri fiscale se expun angajatorii care nu distribuie bacșișul către salariați

• Distribuirea bacșișului către salariați este obligatorie potrivit Legii nr. 376/2022, iar angajatorii acționează ca simpli intermediari între client și angajat.
• Nedistribuirea bacșișului poate duce la reîncadrarea sumelor ca venituri ale angajatorului, atrăgând TVA și impozit pe profit suplimentar.
• Reîncadrarea fiscală poate însemna o impozitare totală mai mare cu până la 30%, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere.

Cuvântul bacșiș provine din limba turcă, de la termenul „bahşiş”, care înseamnă „dar” sau „cadou”. Acesta, la rândul său, are origini persane, din cuvântul „bakhshesh”, care înseamnă „a dărui” sau „a oferi”. În limba română, bacșișul a fost preluat în perioada influenței otomane asupra Țărilor Române și a ajuns să desemneze o sumă de bani oferită voluntar pentru un serviciu prestat, în semn de mulțumire sau recunoștință. De-a lungul timpului, sensul s-a stabilizat în uzul comun ca o gratificație dată în domenii precum ospitalitatea sau transportul.

În ciuda popularității bacșișului în domenii diverse, din punct de vedere fiscal, lucrurile sunt reglementate riguros și restrictiv, așa cum vom arăta în continuare.

Potrivit Legii nr. 376/2022, prin bacșiș se înțelege orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus față de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de către operatorii economici care desfășoară activități corespunzătoare codurilor restaurante și, respectiv, baruri și alte activități de servire a băuturilor. 

Potrivit legislației invocate, pentru ca o sumă să poată fi considerată bacșiș și să beneficieze de tratamentul fiscal favorabil ea trebui să respecte atât condiții de fond, cât și de formă.

Astfel, în interpretarea noastră sunt câteva condiții de fond care trebuie îndeplinite:

1. Bacșișul este o sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus față de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
2. Serviciile pentru care se poate lăsa bacșiș sunt cele corespunzătoare activităților de restaurant și, respectiv baruri și alte activități de servire a băuturilor (spre exemplu, nu se poate vorbi de bacșiș în accepțiunea acestei legi în cazul sumelor plătite în plus taximetriștilor sau hair-stiliștilor);
3. Bacșișul încasat de la clienți trebuie să se evidențieze pe bonul fiscal, distinct de bunurile livrate sau serviciile prestate, indiferent de modalitatea de încasare a acestuia, cu excepția livrării de produse la domiciliul clienților;
4. Bacșișul, dacă este trecut procentual, trebuie să fie între 0% şi 15% din valoarea consumației, clientul având totuși posibilitatea să poată înscrie în nota de plată ce precede bonul fiscal o sumă în valoare absolută;
5. Sumele provenite din încasarea bacșișului trebuie distribuite integral salariaților, pe baza unei evidențe nominale a acestora, în baza unui regulament intern prin care se prevede procedura și modalitatea de distribuire a acestora.

Dacă aceste condiții de fond sunt îndeplinite, sunt câteva avantaje de natură fiscală, cum ar fi:

1. Faptul că bacșișul nu poate fi asimilat, din punctul de vedere al TVA, unei livrări de bunuri sau unei prestări de servicii;
2. Faptul că sumele provenite din încasarea bacșișului de la client de către operatorul economic nu pot fi asimilate unui element de natura veniturilor pentru acesta din urmă, iar distribuirea acestora către salariați nu poate fi asimilată unui element de natura cheltuielilor;
3. Salariaților li se reține doar impozit pe veniturile realizate din alte surse în cotă de 10%, potrivit legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, nu și contribuțiile sociale datorate pentru veniturile salariale (ceea ce înseamnă o impozitare cu 35% mai mică prin comparație cu veniturile de natură salarială).

Potrivit Legii nr. 376/2022, dacă operatorii economici nu respectă prevederile menționate mai sus, aceștia riscă o amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei.

Riscul major: reîncadrarea sumelor și aplicarea unor impuneri fiscale suplimentare

Recent, am aflat de numeroase situații în care salariații operatorilor ce desfășoară activitate în domeniile restaurante și baruri și alte activități de servire a băuturilor se plângeau de faptul că bacșișurile încasate prin evidențierea lor pe bonurile fiscale eliberate nu ajung la ei. Acesta este motivul pentru care ne-am propus să analizăm care sunt consecințele fiscale în cazul în care angajatorii nu respectă această obligație de distribuire către salariați.

În primul rând trebuie subliniat faptul că distribuirea către salariați este obligatorie, potrivit legislației invocate, aspect care se desprinde nu doar din menționarea explicită în lege a acestei obligații, ci și din reglementarea modului în care angajatorul trebuie să-și înregistreze în evidența contabilă bacșișurile încasate. Astfel, sumele provenite din încasarea bacșișului trebuie înregistrate în contabilitatea operatorilor economici pe seama conturilor de datorii folosind un analitic distinct ceea ce denotă clar faptul că aceștia acționează doar ca intermediar între client și salariat.

În opinia noastră, în cazul în care angajatorii, operatori economici din domeniile menționate, încasează bacșișuri potrivit legislației și nu le distribuie salariaților, riscul la care se expun nu este neapărat amenda de câteva mii de lei, ci mai degrabă este acela ca autoritățile fiscale să reîncadreze sumele încasate ca fiind contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate. Cu alte cuvinte, din sumele încasate, organele fiscale ar putea calcula TVA, precum și impozit pe profit suplimentar pentru veniturile realizate de angajator, în lipsa distribuirii către salariați. 

Dacă la acest moment cota de TVA pentru serviciile din domeniul HoReCa este încă de 9%, dar luând în calcul propunerea Guvernului de a crește cota de TVA pentru aceste servicii, sumele reținute de angajator vor fi diminuate cu 5% sau 21% și, pentru diferența până la valoarea neplătită angajaților, se va datora o diferență de impozit pe profit de 16%. La aceste sume, în eventualitatea în care rămân definitive, se vor adăuga dobânzi și penalități de întârziere.

Nota redacției: Dincolo de perspectiva fiscală, angajatorii trebuie să înțeleagă că absența unor reguli scrise (regulament sau alt tip de procedură internă) nu-i scutesc de obligațiile stabilite prin Legea 376/2022. Cum ne uităm la această problemă strict din perspectiva dreptului muncii și de ce angajatorii se pot trezi implicați într-un proces civil, cu toate costurile aferente, dacă nu distribuie bacșișul sau îl distribuie fără niște reguli scrise? Am explicat mai multe, aici.

Alte situații problematice privind distribuirea bacșișului

Nu în ultimul rând, atragem atenția asupra unor situații des întâlnite în care operatorii economici nu respectă legislația cu privire la colectarea și distribuirea bacșișului:

• Astfel, dacă persoanele care prestează serviciile nu au contract de muncă cu angajatorul, distribuirea bacșișului către acestea poate crește riscul fiscal de reîncadrare. Poate fi cazul persoanelor fizice autorizate care prestează astfel de servicii sau chiar a persoanelor care au încheiate contracte de practică.
• Plata de către consumator a unei sume mai mari decât 15% poate fi, de asemenea, problematică. Pare că voința legiuitorului a fost să limiteze bacșișul la procentul de 15% pentru a preveni eventualele abuzuri (cum ar fi plata salariilor minime către angajați, dublată de un bacșiș lunar generos, cu impozitare mai favorabilă).
• Impunerea unui bacșiș în procent fix poate duce, la rândul ei, la concluzia că prevederile legii nu sunt respectate, cu implicațiile arătate mai sus (reîncadrarea sumei ca fiind, în esență, parte din prețul bunurilor livrate sau a serviciilor prestate și, în consecință, obligația de a plăti TVA și impozit pe profit suplimentar).

În concluzie, deși bacșișul are o origine istorică ce reflectă gestul voluntar de recunoștință al clientului față de prestatorul de servicii, în prezent el este supus unei reglementări stricte din punct de vedere fiscal. Legislația actuală stabilește condiții clare privind natura, înregistrarea și distribuirea acestuia, cu scopul de a asigura transparența și corectitudinea în relația dintre client, angajator și salariat. Nerespectarea acestor norme nu doar că atrage amenzi, ci poate conduce la reîncadrarea sumelor ca venituri impozabile pentru angajator, cu implicații fiscale semnificative. Astfel, angajatorii din domeniile vizate trebuie să trateze cu seriozitate atât evidențierea bacșișului, cât și distribuirea sa către salariați pentru a evita riscurile legale și financiare asociate.