avocatnet.ro 
Un prim aspect fiscal important de precizat constă în faptul că, în conformitate cu prevederile art. 106 din Codul de procedură fiscală, este reglementat dreptul organului fiscal de a stabili baza de impozitare prin estimare. Astfel, regulile principale care trebuie respectate în ceea ce privește dreptul organului fiscal de a stabili baza de impozitare prin estimare sunt următoarele:
- organul fiscal stabileşte baza de impozitare şi creanţa fiscală aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impozitare, folosind orice probă şi mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia fiscală corectă;
- stabilirea prin estimare a bazei de impozitare se efectuează în situaţii cum ar fi:
- în cazul stabilirii din oficiu a creanţelor fiscale prin decizie de impunere;
- în situaţia în care organul fiscal nu poate determina situaţia fiscală corectă şi constată că evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile fiscale sau documentele şi informaţiile prezentate în cursul controlului fiscal sunt incorecte, incomplete, precum şi în situaţia în care acestea nu există ori nu sunt puse la dispoziţia organelor fiscale;
- în situaţiile în care organul fiscal este îndreptăţit să stabilească prin estimare bazele de impozitare, acesta identifică acele elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale. Organul fiscal are obligaţia menţionării în actul de impunere a motivelor de fapt şi a temeiului de drept care au determinat folosirea estimării, precum şi a criteriilor de estimare;
- cuantumul creanţelor fiscale sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepţia celor stabilite în cadrul unei inspecţii fiscale.
În ceea ce privește activitatea de stabilire din oficiu a creanţelor fiscale, ca urmare a nedepunerii declaraţiei de impunere, sunt stabilite o serie de reguli generale:
- nedepunerea declaraţiei de impunere dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a creanţelor fiscale prin decizie de impunere. Stabilirea din oficiu nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului sau plătitorului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei de impunere. Aceste reguli nu sunt aplicabile după începerea inspecţiei fiscale pentru obligaţiile fiscale nedeclarate;
- în înştiinţare, organul fiscal informează contribuabilul sau plătitorul cu privire la consecinţele nedepunerii declaraţiei de impunere;
- stabilirea din oficiu a creanţei fiscale se face prin estimarea bazei de impozitare. Organul fiscal procedează la estimarea creanţei fiscale ori de câte ori informaţiile deţinute de organul fiscal nu permit estimarea bazei de impozitare;
- pentru creanţele fiscale administrate de organul fiscal central, înştiinţarea pentru nedepunerea declaraţiilor şi stabilirea din oficiu a creanţelor fiscale nu se face în cazul contribuabilului sau plătitorului inactiv, atât timp cât se găseşte în această situaţie;
- contribuabilul sau plătitorul poate depune declaraţia de impunere pentru creanţele fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei, sub sancţiunea decăderii, chiar dacă acest termen se împlineşte după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili creanţe fiscale. Decizia de impunere se anulează de organul fiscal la data depunerii declaraţiei de impunere;
- în cazul în care se depune declaraţia de impunere după împlinirea termenului de prescripţie prevăzut la art. 110 din Codul de procedură fiscală, de la data depunerii declaraţiei începe să curgă un nou termen de prescripţie.
Referitor la aspectele legate de obligaţia conducerii evidenţei fiscale și contabile, se stabilesc următoarele reguli generale:
- în vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale datorate, contribuabilul sau plătitorul are obligaţia să conducă evidenţe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare;
- în vederea documentării respectării principiului valorii de piaţă, contribuabilul sau plătitorul care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate are obligaţia să întocmească dosarul preţurilor de transfer. La solicitarea organului fiscal central competent contribuabilul sau plătitorul are obligaţia de a prezenta dosarul preţurilor de transfer. Cuantumul tranzacţiilor pentru care contribuabilul sau plătitorul are obligaţia întocmirii dosarului preţurilor de transfer, termenele pentru întocmirea acestuia, conţinutul dosarului preţurilor de transfer, precum şi condiţiile în care se solicită acesta se aprobă prin ordin al Fiscului;
- sunt considerate evidenţe fiscale, registrele, situaţiile, precum şi orice alte înscrisuri care, potrivit legislaţiei fiscale, trebuie întocmite în mod obligatoriu în scopul stabilirii stării de fapt fiscale şi a creanţelor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vânzări, jurnalul pentru cumpărări, registrul de evidenţă fiscală;
- evidenţele contabile şi fiscale se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului sau plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredinţate spre păstrare unei societăţi autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare;
- prin excepţie, evidenţele contabile şi fiscale ale exerciţiului financiar în curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului sau plătitorului, la sediul social ori la sediile secundare ale acestuia sau, în perioada 1-25 a lunii următoare perioadei fiscale de raportare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declaraţiilor fiscale;
- dispoziţiile legale privind păstrarea, arhivarea şi limba folosită pentru evidenţele contabile sunt aplicabile şi pentru evidenţele fiscale;
- în cazul în care evidenţele contabile şi fiscale sunt ţinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate în format electronic contribuabilul sau plătitorul este obligat să păstreze şi să prezinte aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora le-a generat;
- contribuabilul sau plătitorul este obligat să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror altor documente prevăzute de lege;
- contribuabilul sau plătitorul este obligat să utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege şi să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operaţiunilor înregistrate;
- organul fiscal poate lua în considerare orice evidenţe relevante pentru impozitare ţinute de contribuabil sau plătitor.
În ceea ce privește prescripţia dreptului de a stabili creanţe fiscale, se stabilesc următoarele reguli generale:
- dreptul organului fiscal de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de cinci ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel;
- termenul de prescripţie a dreptului de a stabili creanțe fiscale începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală, dacă legea nu dispune altfel;
- dreptul de a stabili creanţe fiscale se prescrie în termen de zece ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Acest termen curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă;
- termenele de prescripţie se întrerup:
- în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
- la data depunerii de către contribuabil sau plătitor a declaraţiei de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
- la data la care contribuabilul sau plătitorul corectează declaraţia de impunere sau efectuează un alt act voluntar de recunoaştere a creanţei fiscale datorate;
- termenele de prescripţie se suspendă:
- în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
- pe perioada cuprinsă între data începerii inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale şi data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale, în condiţiile respectării duratei legale de efectuare a acestora;
- pe timpul cât contribuabilul sau plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale;
- pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil sau plătitor inactiv şi data reactivării acestuia;
- pe perioada cuprinsă între data comunicării către organele de urmărire penală a procesului-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală sau a procesului-verbal întocmit ca urmare a solicitării organelor de urmărire penală adresată organelor fiscale de a efectua constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează şi data rămânerii definitive a soluţiei de rezolvare a cauzei penale;
- pe perioada cuprinsă între data decesului persoanei fizice la care era în curs de desfăşurare o acţiune de inspecţie fiscală/verificare a situaţiei fiscale personale şi data luării la cunoştinţă de către organul de inspecţie/verificare că există sau nu succesori, după caz.
În ipoteza în care organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a creanţei fiscale, acesta procedează la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanţă fiscală. Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă fiscală sau al unui titlu executoriu, după caz.