Rolul conducătorului direct în instruirea SSM a angajaților, adesea ignorat în practică

• Șeful direct cunoaște cel mai bine riscurile specifice și poate adapta instruirea la problemele reale, observând zilnic comportamentul lucrătorilor.
• Testarea cunoștințelor după instruirea la locul de muncă este realizată de șeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea, nu de conducătorul direct.
• Respectarea regulilor de SSM este o obligație contractuală, iar nerespectarea lor poate duce la sancțiuni disciplinare sau chiar interzicerea începerii lucrului.

Instruirea lucrătorilor în domeniul SSM cuprinde trei faze: a) instruirea introductiv-generală; b) instruirea la locul de muncă și c) instruirea periodică. Responsabilitatea plasată de legiuitor în cazul ultimelor două faze este unul dintre multiplele motive pentru care angajatorii ar trebui să înțeleagă că simpla contractare a unui serviciu extern de SSM nu înseamnă că acest domeniu este lăsat pe deplin în sarcina prestatorului.

„Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate”, prevăd normele de aplicare ale Legii nr. 319/2006 (Legea SSM), care continuă prin a preciza că aceasă instruire „se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de maximum 20 de persoane”. 

Similar, normele de aplicare indică același responsabil și în cazul instruirilor periodice, adică acele instruiri care au ca scop „reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă”.

Conducătorul direct preia lucrătorii după ce aceștia au finalizat faza de instruire introductiv generală și reprezintă momentul în care „teoria se întâlnește cu practica”. Normele nu lasă loc de interpretări: șeful direct este persoana desemnată de legiuitor pentru a efectua instruirea la locul de muncă și instruirea periodică.

De ce a optat legiuitorul pentru a pune această responsabilitate pe umerii conducătorului direct? Pentru că acesta cunoaște cel mai bine munca și riscurile concrete specifice locului de muncă, pentru că acesta observă zilnic comportamentul și greșelile lucrătorilor și poate adapta instruirea la problemele reale, nu doar la cele teoretice. Totodată, conducătorii locurilor de muncă ar trebui să fie implicați în evaluarea riscurilor, deoarece cunosc cel mai bine specificul activității. 

„Atunci când șeful vorbește despre siguranță, mesajul transmis este că siguranța este la fel de importantă ca producția, calitatea și cantitatea. Să nu uităm că respectarea regulilor de SSM este o obligație prevăzută în contractul de muncă, fișa postului și regulamentul intern, iar dacă un lucrător nu respectă regulile (de exemplu, refuză să poarte echipamentul de protecție), superiorul ar trebui să nu-i permită să înceapă lucrul. Există posibilitatea aplicării unei sancțiuni disciplinare pentru nerespectarea dispozițiilor legale și interne de SSM”, a explicat recent Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă, în cadrul unui eveniment recent organizat de avocatnet.ro pe tema responsabilităților de SSM ale angajatorilor. 

• Testarea cunoștințelor: Instruirea la locul de muncă (la fel ca cea periodică) se încheie cu testarea cunoștințelor pe bază de teste, care reprezintă, practic, modul prin care verificăm dacă ceea ce s-a predat a fost înțeles și însușit. Spre deosebire de instruirea introductiv generală, la instruirea la locul de muncă, testarea nu mai este făcută de cel care a instruit (șeful direct), ci de o altă persoană, de obicei șeful superior. Această persoană verifică și semnează pentru a asigura conformare („Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după verificarea însuşirii cunoştinţelor de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală întocmită pe suport hârtie sau în format electronic.”).
  
  
• Semnarea fișei de instruire: Șeful direct care a efectuat instruirea, lucrătorul instruit și cel care a verificat cunoștințele trebuie să semneze fișa individuală de instruire. Dacă se folosește semnătura electronică (de exemplu, în cazul telemuncii), toți cei trei trebuie să semneze electronic.
  
  
• Locul documentelor: Fișele de instruire individuală, tematica de instruire-testare și rezultatele testării ar trebui să se regăsească la conducătorul locului de muncă (șeful direct), și nu la serviciul extern de SSM, la resurse umane sau la sediul principal al companiei.

Semnătura pe fișa individuală de instruire este o chestiune administrativă esențială, dar ea implică, de fapt, asumarea unei răspunderi ierarhice directe de care conducătorii nu ar trebui să uite: dacă un lucrător nu respectă regulile de SSM și se accidentează, sancționat este angajatorul, dar se va ajunge invariabil la faptul că șeful direct ar fi trebuit să nu-i permită lucrătorului să înceapă lucrul sau să își desfășoare activitatea dacă nu respecta acele reguli. 

„Semnătura nu salvează vieți, ci cunoștințele, practica și instruirea reală o pot face”, a conchis specialistul.

Pe 19 noiembrie ne întâlnim la un nou eveniment din seria „SSM - avantaj prin siguranță”, de data aceasta urmând a discuta despre evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională. Detalii despre eveniment și cum poți participa, aici.