- Fiscul gestionează creanțele bugetului general consolidat, iar autoritățile locale administrează creanțele bugetelor locale, cu unele excepții.
- În cazul contribuabililor nerezidenți, competența revine organului fiscal din raza teritorială a sediului permanent, iar pentru grupuri fiscale se pot stabili reguli speciale.
I. Aspecte teoretice referitoare la competența organelor fiscale
Organele fiscale centrale și locale pot avea competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală, dar și competență materială și teritorială, care se stabilește în funcție de domiciliul fiscal al contribuabilului. Astfel, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și unitățile sale teritoriale cu personalitate juridică au competența generală de administrare, exercitare a controlului și emiterea normelor de aplicare cu privire la creanțele fiscale ce se cuvin bugetului general consolidat, în timp ce compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale au competența generală de administrare a creanțelor fiscale datorate bugetului local.
În vederea administrării creanțelor fiscale ce constituie venituri la bugetul general consolidat, competența materială și teritorială revine acelui organ fiscal teritorial din cadrul ANAF, stabilit prin ordin al președintelui ANAF, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau plătitorului. Prin excepție de la regula generală menționată anterior, art. 30 din Codul de procedură fiscală mai reglementează următoarele situații privind competența materială și teritorială a organului fiscal central:
- în cazul unui contribuabil sau plătitor nerezident care desfășoară activități pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, competența revine organului fiscal central pe a cărui rază teritorială se află situat sediul permanent desemnat potrivit Codului fiscal;
- în scopul administrării de către organul fiscal central a obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mari și mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, prin ordin al președintelui ANAF se poate stabili competența de administrare în sarcina altor organe fiscale, precum și criteriile de selecție și listele contribuabililor care dobândesc calitatea de contribuabil mare sau, după caz, contribuabil mijlociu. Administrarea obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mijlocii, inclusiv de sediile secundare ale acestora, se realizează de organul fiscal de la nivel județean sau al municipiului București, după caz;
- în scopul administrării de către organul fiscal central a obligațiilor fiscale datorate de un grup fiscal constituit potrivit prevederilor Codului fiscal, prin ordin al președintelui ANAF se poate stabili competența de administrare în sarcina altor organe fiscale. Organul fiscal central desemnat este competent să administreze obligațiile fiscale datorate de toți membrii grupului.
De asemenea, în ipoteza în care contribuabilul sau plătitorul nu are un domiciliu fiscal cunoscut sau nu are domiciliu fiscal în România, competența teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozițiilor legale fiscale, iar în situația în care contribuabilul sau plătitorul cu domiciliul fiscal în România, ce aplică regimul special pentru serviciile electronice, de telecomunicații, de radiodifuziune sau televiziune reglementat de Codul fiscal, competența de administrare a TVA aferentă serviciilor supuse acestui regim revine organului fiscal central stabilit prin ordin al președintelui ANAF, acest tip de competență fiind cunoscut sub denumirea de competență specială.
În vederea administrării creanțelor fiscale ce constituie venituri la bugetul local al unei unități sau subdiviziuni administrativ-teritoriale, competența teritorială revine organului fiscal local al respectivei unități sau subdiviziuni administrativ-teritoriale, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel. Prin excepție de la regula generală menționată mai sus, art. 38 din Codul de procedură fiscală reglementează că, „în scopul administrării de către organul fiscal local a obligațiilor fiscale datorate de contribuabilii mari și mijlocii, prin hotărâre a autorității deliberative se pot stabili criteriile în funcție de care se stabilesc contribuabilii mari sau, după caz, contribuabilii mijlocii, precum și listele cu respectivii contribuabili”.
II. Aspecte teoretice referitoare la conflictul de competență
Prin conflict de competență, în sensul Codului de procedură fiscală, se înțelege conflictul apărut în legătură cu modul de aplicare a regulilor de competență privind administrarea creanțelor fiscale prevăzute de respectivul cod sau, după caz, de Codul fiscal sau alte legi care reglementează creanțele fiscale în legătură cu care a apărut conflictul. Astfel, în ipoteza în care se ivește un conflict de competență, organul fiscal care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent continuă procedura de administrare în derulare și solicită organului competent să hotărască asupra conflictului respectiv.
Totodată, organul fiscal competent să soluționeze conflictul de competență hotărăște de îndată asupra conflictului, iar soluția adoptată se comunică organelor fiscale aflate în conflict, pentru a fi dusă la îndeplinire, cu informarea, după caz, a persoanelor interesate. În practică poate apărea o situație în care există un conflict de competență între organul fiscal central și o instituție publică ce administrează creanțe fiscale, în acest caz, conflictul de competență putând fi soluționat de către Comisia fiscală centrală.
Totodată, organul fiscal competent să soluționeze conflictul de competență hotărăște de îndată asupra conflictului, iar soluția adoptată se comunică organelor fiscale aflate în conflict, pentru a fi dusă la îndeplinire, cu informarea, după caz, a persoanelor interesate. În practică poate apărea o situație în care există un conflict de competență între organul fiscal central și o instituție publică ce administrează creanțe fiscale, în acest caz, conflictul de competență putând fi soluționat de către Comisia fiscală centrală.
Prevederile art. 42 din Codul de procedură fiscală reglementează conflictul de competență în cazul organelor fiscale centrale. Astfel, în situația în care se ivește un conflict de competență între două sau mai multe organe fiscale centrale, conflictul se va soluționa de către organul ierarhic superior comun. Prin excepție, în ipoteza în care în conflictul de competență este implicată o structură de la nivelul central al ANAF, conflictul se va soluționa de președintele ANAF.
De asemenea, dispozițiile art. 43 din Codul de procedură fiscală prevăd conflictul de competență în cazul organelor fiscale locale. Așadar, în situația în care există un conflict de competență între organele fiscale locale sau între organul fiscal central și un organ fiscal local, conflictul de competență ivit se poate soluționa amiabil, sub coordonarea reprezentanților desemnați în acest scop de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Prin excepție, în cazul în care conflictul de competență nu se poate soluționa pe cale amiabilă, conflictul se soluționează de către Comisia fiscală centrală. În această situație, Comisia se completează cu doi reprezentanți ai Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și cu câte un reprezentant al fiecărei structuri asociative a autorităților administrației publice locale.
Prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.733/2018 privind componența și funcționarea Comisiei fiscale centrale, se stabilește că această comisie are competența de a adopta soluții atunci când există conflict de competență între organele fiscale locale sau între organul fiscal central și un organ fiscal local, astfel cum este prevăzut la art. 43 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, în cazul în care acesta nu se poate soluționa amiabil.
III. Aspecte practice referitoare la conflictul de competență - o speță
A. Titlul – Soluționarea conflictului de competență apărut între Primăria Comunei X și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Y referitor la administrarea creanțelor bugetare reprezentate de amenzi contravenționale aplicate persoanelor, care nu au respectat reglementările Ordonanței Militare nr. 3/2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii COVID–19, acestea fiind sancționate potrivit dispozițiilor OUG nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență.
B. Situația de fapt – Primăria Comunei X, prin intermediul unui număr de două adrese, a refuzat confirmarea preluării în debit a sumelor aferente unui număr de 32 procese verbale de contravenție emise în perioada 24.03.2020 – 02.04.2020, redirecționate de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Y, contravenții ce au avut la bază încălcări ale reglementările Ordonanței Militare nr. 3/2020, fiind sancționate potrivit dispozițiilor art. 28 din OUG nr. 1/1999.
C. Legislația incidentă:
- Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală;
- Ordonanța Militară nr. 3/2020;
- OUG nr. 1/1999;
- OUG nr. 34/2020 pentru modificarea și completarea OUG nr. 1/1999;
- Lege nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19;
- OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
D. Analiza speței:
Având în vedere faptul că cele 32 de procese verbale de constatare și stabilire a contravenției au fost întocmite de către agenții constatatori unor persoane fizice cu domiciliul fiscal în comuna X din județul Y în perioada 24.03.2020 – 02.04.2020 și, de asemenea, ținând cont de dispozițiile art. 28 („Nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 100 lei la 5.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 1.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice”) și art. 30 („Contravențiilor prevăzute la art. 28 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările ulterioare”) din OUG nr. 1/1999, prevederile Ordonanței Militare nr. 3/2020, reglementările art. 291, alin. (2) („... Sumele provenite din amenzile aplicate pentru contravențiile prevăzute la art. 28 se fac venit integral la bugetul de stat”) din OUG nr. 34/2020 (intrată în vigoare la data de 03.04.2020), coroborate cu dispozițiile art. 8, alin. (4) („... Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale ale unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale în care contravenientul își are domiciliul”) din OG nr. 2/2001 și prevederile art. 38 și art. 39 din Codul de procedură fiscală, opinăm că sumele aferente amenzilor contravenționale menționate anterior constituie venituri la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde își au domiciliul contravenienții, deoarece sumele aferente proceselor verbale de contravenție întocmite anterior datei de 03.04.2020 constituie venituri integral la bugetul local, în timp ce sumele aferente proceselor verbale de contravenție emise după data de 03.04.2020, inclusiv, constituie venituri la bugetul de stat.
În concluzie, trebuie să reținem faptul că sumele înscrise în procesele verbale de contravenție emise în baza OUG nr. 1/1999 (până la intrarea în vigoare a OUG nr. 34/2020, adică până la data de 02.04.2020, inclusiv) constituie venituri la bugetul local și se recuperează de organele fiscale locale unde au domiciliul fiscal contravenienții, în timp ce sumele înscrise în procesele verbale de contravenție emise în baza OUG nr. 34/2020 până la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 152/2020 se fac venituri la bugetul de stat și se recuperează de către organele fiscale centrale subordonate ANAF (adică perioada 03.04.2020 – 05.05.2020), în timp ce procesele verbale de contravenție emise în baza OUG nr. 34/2020 după data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 152/2020, respectiv data de 06.05.2020, și până la data intrării în vigoare a Legii nr. 55/2020, respectiv data de 19.05.2020, vor fi restituite de organele fiscale centrale agenților constatatori, deoarece potrivit art. 147, alin. (1) din Constituție, OUG nr. 34/2020 a fost abrogată în totalitatea sa.