De reținut, pe scurt:

• Precompletarea declarației unice este o măsură de simplificare, dar responsabilitatea pentru corectitudinea datelor rămâne la contribuabil.
• Deși utilă pentru situațiile fiscale simple, precompletarea poate funcționa indirect și ca mecanism de control, evidențiind discrepanțele față de datele contribuabilului.
• Contribuabilii cu venituri complexe sau din surse multiple ar putea întâmpina dificultăți, întrucât datele precompletate reprezintă doar un punct de plecare.

Potrivit OUG 128/2024, începând cu veniturile aferente anului 2025, autoritățile trec la precompletarea obligatorie a declarației unice, instituindu-se, astfel, sistemul e-Declarația unică. Regulile pentru precompletarea, verificarea și transmiterea D212, începând cu termenul din 25 mai 2026, încă sunt în stadiul de proiect de ordin al ANAF, dar probabil că forma lor finală va fi aproape identică. Pe scurt, 31 martie urmează să fie termenul anual pentru punerea la dispoziție a funcției de precompletare în Spațiul Privat Virtual, astfel că PFA-urile și alte persoane fizice vor avea în jur de două luni pentru verificarea informațiilor și confirmarea sau corectarea lor în vederea depunerii D212.

1. avocatnet.ro: Prin precompletarea declarației unice, ANAF va ajuta realmente persoanele fizice sau riscăm să vedem tot un fel de instrument de control, așa cum s-a întâmplat cu decontul precompletat de TVA?

Radu Derscariu: Precompletarea declarației unice, în forma propusă pentru veniturile realizate începând cu 2025, este prezentată ca un mecanism de simplificare administrativă: ANAF agregă datele pe care le deține din diverse surse și pune la dispoziția contribuabilului o declarație preliminar completată, care trebuie doar verificată și confirmată sau corectată. La nivel teoretic, această abordare poate ajuta în mod real persoanele fizice prin: reducerea efortului de colectare și transcriere a datelor, diminuarea erorilor materiale (copieri greșite, omisiuni), facilitarea completării pentru contribuabilii cu situații simple.

Totuși, experiența de până acum cu alte formulare precompletate (de exemplu, decontul de TVA) arată că un astfel de instrument, chiar dacă este conceput ca ajutor administrativ, poate funcționa în practică și ca mecanism indirect de control. Pentru că, în momentul în care ANAF generează un set standard de date, orice diferență față de datele reale ale contribuabilului devine evidentă pentru administrația fiscală, poate fi analizată prin sistemele de risc și poate conduce la solicitări de clarificări sau verificări ulterioare.

În concluzie, pentru contribuabilii cu situații fiscale simple, precompletarea poate fi într-adevăr un instrument util și eficient, însă pentru contribuabilii cu venituri complexe, provenite din surse variate sau greu de încadrat automat în sistemele ANAF, există riscul ca precompletarea să fie percepută — și folosită — și ca instrument de control, în sensul că discrepanțele vor fi mult mai ușor de detectat. Precompletarea poate aduce beneficii, dar nu va elimina responsabilitatea contribuabilului de a verifica datele și nici posibilitatea ca diferențele să genereze o atenție suplimentară din partea ANAF.

2. avocatnet.ro: Ce termen credeți că ar fi rezonabil pentru punerea la dispoziție a datelor pentru precompletare? 31 martie, cum vrea ANAF, ar fi devreme sau târziu?

Radu Derscariu: Termenul de 31 martie poate fi privit ca unul rezonabil, în măsura în care fluxurile de raportare către ANAF funcționează conform calendarului obișnuit. Este un obiectiv care încurajează predictibilitatea și oferă contribuabililor timp pentru verificarea datelor. În același timp, pentru că informațiile provin din surse foarte diverse, este posibil ca, în practică, unele raportări să necesite actualizări sau corelări suplimentare. Din această perspectivă, termenul este ambițios, dar nu nerealist. Per ansamblu, 31 martie poate fi un termen adecvat, cu condiția ca sistemul de colectare a datelor să funcționeze coerent.

3. avocatnet.ro: Credeți că există potențiale lipsuri sau riscuri de erori la precompletarea declarației unice, având în vedere sursele de date folosite de ANAF?

Radu Derscariu: Este de așteptat ca un sistem care integrează date provenite din surse variate să poată înregistra, punctual, anumite neconcordanțe sau omisiuni. Raportările către ANAF au grade diferite de complexitate, iar sincronizarea informațiilor depinde de mai mulți factori care nu sunt întotdeauna uniformi. Aceste situații pot apărea, de exemplu, atunci când: anumite date sunt transmise cu întârziere, sursele de raportare folosesc abordări diferite în clasificarea veniturilor, este necesară corelarea informațiilor din sisteme interne distincte, contribuabilul are particularități fiscale care nu se reflectă automat în bazele de date. Aceste aspecte nu diminuează potențialul util al precompletării, dar subliniază că datele furnizate de ANAF trebuie privite ca un sprijin inițial, care poate necesita completări sau ajustări din partea contribuabilului.

4. avocatnet.ro: Există categorii de contribuabili care ar putea întâmpina dificultăți majore la precompletare, folosind datele de la ANAF?

Radu Derscariu: În ansamblu, mecanismul de precompletare este conceput să ajute majoritatea contribuabililor, însă pot exista situații în care datele preluate de ANAF nu surprind integral particularitățile fiecărei persoane. Acest lucru poate apărea, de exemplu, în cazul contribuabililor care obțin venituri din mai multe surse, au tratamente fiscale distincte sau utilizează informații care nu sunt încă reflectate complet în raportările standard. În astfel de situații, precompletarea rămâne un punct de plecare util, dar este esențial ca fiecare contribuabil să verifice concordanța datelor cu propriile evidențe, pentru a se asigura de acuratețea declarației finale.

Totodată, nu trebuie ignorat faptul că mulți contribuabili nu au pregătire fiscală, iar prezentarea unor sume consolidate, fără detalii suplimentare, poate genera neclarități sau dificultăți în interpretare. Din acest motiv, ar fi util ca ANAF să pună la dispoziție un desfășurător clar și structurat, care să explice modul în care au fost obținute sumele precompletate, sursele utilizate și eventualele limitări. O astfel de abordare ar facilita înțelegerea datelor, ar reduce riscul erorilor și ar consolida încrederea contribuabililor în acest nou proces.

5. avocatnet.ro: Ce ar putea să riște o persoană fizică dacă folosește datele furnizate de ANAF fără a le verifica înainte de depunerea declarației unice?

Radu Derscariu: Deși precompletarea este concepută ca un instrument de sprijin, responsabilitatea pentru exactitatea datelor depuse rămâne integral la contribuabil. În scenariul în care o persoană fizică validează declarația precompletată fără să o compare cu propriile evidențe, pot apărea mai multe consecințe nedorite, în funcție de natura erorilor:

• calcularea eronată a obligațiilor fiscale, ceea ce poate conduce ulterior la diferențe de plată;
• accesorii fiscale (dobânzi și penalități) aplicabile pentru sumele declarate incorect sau insuficient;
• necesitatea de a rectifica ulterior declarația, ceea ce poate complica ulterior procesul pentru contribuabil.

Folosirea datelor precompletate fără o verificare atentă poate transforma un instrument menit să simplifice procedura într-o sursă de obligații suplimentare. De aceea, precompletarea trebuie privită ca un punct de plecare, nu ca o confirmare automată a situației fiscale reale.

6. avocatnet.ro: Aveți idee cum ar putea fi tratate, de către ANAF, situațiile în care există diferențe între evidențele ANAF și cele ale persoanei fizice?

Radu Derscariu: În situația în care, după depunerea declarației unice, apar diferențe între datele din evidențele ANAF și informațiile declarate de contribuabil, este de așteptat ca administrația fiscală să analizeze aceste neconcordanțe prin procedurile sale obișnuite de gestionare a riscurilor. Acest lucru nu înseamnă automat inițierea unei verificări, însă pot fi solicitate clarificări sau documente suplimentare pentru a înțelege natura diferențelor.

În practică, ANAF poate proceda gradual: mai întâi prin solicitări de informații sau explicații punctuale; ulterior, dacă diferențele rămân nejustificate sau semnificative, prin controale ulterioare care pot varia de la verificări documentare până la verificări fiscale mai ample. Merită menționat că simpla existență a unei diferențe nu atrage automat o acțiune de control, însă poate poziționa contribuabilul într-o zonă unde ANAF dorește lămuriri suplimentare. Prin urmare, asigurarea concordanței între datele proprii și cele preluate automat de ANAF rămâne un element esențial pentru evitarea unor astfel de situații.

7. avocatnet.ro: Ce recomandați persoanelor fizice, apropo de trecerea la precompletarea declarației unice?

Radu Derscariu: În primul rând, este recomandabil ca fiecare contribuabil să trateze declarația precompletată ca pe un instrument de sprijin, nu ca pe un document final. Chiar dacă datele provin din surse oficiale, pot exista situații în care anumite informații nu sunt actualizate sau nu reflectă fidel situația persoanei. În al doilea rând, este util ca persoanele fizice să își păstreze propriile evidențe, fie că vorbim de extrase, contracte sau documente justificative, pentru a putea compara în mod obiectiv informațiile precompletate cu cele reale.

De asemenea, este important ca persoanele fizice să își facă timp pentru o verificare atentă a datelor puse la dispoziție de ANAF, în special în cazurile în care veniturile provin din surse multiple sau au particularități fiscale, iar pentru contribuabilii care doresc garanția că datele declarate corespund în totalitate situației lor fiscale, consultarea unui specialist rămâne, în mod firesc, cea mai sigură cale de a valida toate aceste aspecte. Precompletarea poate facilita semnificativ procedura, însă rămâne esențial ca fiecare contribuabil să își exercite rolul de verificare pentru a se asigura de acuratețea finală a declarației.