Activitate ancaalbu2002

Nu sunt in masura sa fac aceasta afirmatie cum ca incredintarea si autoritatea parinteasca este acelasi lucru si singura diferenta fiind acel drept de libara circulatie al minorului. Din ce am fost noi informati, inclusive eu in mom in care am divortat, nu este chiar asa.
In situatia data minora a fost inredintata spre crestere si educare mamei, subliniez MAMEI, nu bunicii.
Si deoarece pe decizia de divort nu era scris nici un fel de program de vizitare sau drepturi ale tatalui, tatal nu a avut nici macar dreptul sa mearga la fetita la spital, a ajuns prin cunostinte. In mom in care a vrut sa mearga cu fetita lui la doctor in urma internarii, pentru ca nu era scris pe undeva ca are dreptul nu a putut, nu I -a deschis usa si punct si el si daca mergea la politie si oriunde nu avea nimik de facut din punt de vedere legal, replica a fost copilul ii este incredintat mamei si daca ea vrea si binevoieste sa va permita, sa va informeze bine, daca nu ... nu aveti ce face.
Deci, nu stiu de unde ati ajuns la concluzia ca incredintarea si autoritatea parinteasca e cam acelasi lucru.
Si va pot intelege si punctual dumneavoastra de vedere, si imi imaginez si cum se vede din afara ce tot relatez eu aici, dar ma repet, pur omeneste ... cand vezi un copil, singur , care prezinta ceva problem destul de grave pentru varsta ei, ca adult, ca mama la randul meu, sincer nu prea pot sa stau cu mainile in san, si cu atat mai mult ca este vorba de fetita sotului meu si nu de un oarecare copil de pe strada.
Sunt si eu mama, am si eu o fetita cu un an mai mica, am si eu un divort in urma, dar mie ca mama nu mi-ar trece prin cap sa nu il sun pe tatal fetitei mele daca cumva fetita ajunge la doctor, daramite in spital la urgente, nu mi-ar trece prin cap sa ii iau telefonul fetitei si sa ii schimb numarul de telefon si sa o amenint ca daca mai vorbeste cu tatal la telefon o sa pateasca te miri ce minunatii ...
aici aveam eu dilemma, daca mama nu vrea, si imi exercita vointa si asupra copilului, care este totusi mic si influentabil si maleabil, tatal nu are ce face decat sa stea si sa priveasca, daca merge in instant e tata rau ca isi traumatizeaza copilul, daca nu face nimik, urmand ca dupa vointa mamei copilul sa nu mai aibe nici un fel de contact cu tatal si se imbarca pe primul avion si pleaca pe alt continent, si peste 20 de ani vine fetita si spune "tati, dar mie nu mi-a fost bine, tu de ce nu ai facut nimik?" tatal ce face? daca Doamne freest se intampla ceva cu copilul si mama nu binevoieste sa instiinteze tatal, ce se intampla?

Domnule Martonze, "domnul tata" a reactionat ca orice parinte care isi vede puiul intr-o situatie limita. Ca pare putin iesit din comun ca un tata sa faca asta in timp ce mama refuza orice fel de dialog dar nici nu rezolva situatia fetitei ... asta e alta poveste.
Eu nu am explus situatia in punctual meu de vedere pentru ca daca o faceam poate ca eram MULT mai vehementa si poate mai acida la unele descrieri, am incercat sa prezint situatia asa cum este prezentata la dosar si in principal doar lucrurile care se pot dovedi clar.
Tatal a avut o relatie foarte buna cu fetita lui, pana in mom in care a incercat sa ia masuri in ceea ce o priveste si nu a reusit pe cale amiabila cu mama, deci pasul urmator, din logica mea subiectiva, ar fii sa isi ceara drepturile in instant pentru a putea face ceva pentru fetita lui.
Varsta este intradevar una foarte dificila, chiar daca e fetita sau baiat, si acesta ar fii un alt motiv pentru care imi este greu de crezut ca o fetita este mai bine ingrijita de o bunica, decat de propriul tata.

Eu am scris pe acest forum deoarece vroiam o parere concreta deoarece toata lumea cu care am vorbit a avut pareri diferite si eu credeam ca legea este in negru si alb si nu interpretabila in functie de cine o citeste.
Imi ajut sotul pentru ca el deja nu mai stie pe ce directive sa o apuce si nu stiu daca va puteti imagina disperarea unui parinte care stie si vede ca pruncului lui nu ii este bine si totusi nu poate sa faca nimik.Eu am prezentat pana acum situatia din punct de vedere a dovezilor pe care le detinem si se afla la dosar, chiar daca situatia este MULT mai urata, dar sunt lucruri care nu avem cum sa le demonstram.
De exemplu fetita nu este o masina pentru care ne certam in instant, dar este totusi un copil, care este influentabil, de exemplu cand copilul vine la tata sa il viziteze si este sunat din senin de bunica si amenintat ca daca nu vine in mom acesta acasa nu ii mai deschide usa si doarme pe strada si copilul incepe instantaneu sa planga si sa faca criza de isterie, eu zic ca nu e ok.
In mom in care copilul cand vine la noi si sta cu noi la masa si singura zice ca e asa de bine cand stam toti la masa ca vorbim si glumim ca ea acasa la buni mananca singura pe marginea patului, atunci cand copilul vine la mine si intr-o discutie prieteneasca in care eu incerc sa ii explic ca iesirile ei nu sunt ok ca ea e fata mare si desteapta si frumoasa (ceea ce e si foarte adevarat) ea imi da replica ca o mint ca mama ei ii spune ca ea e urata si proasta, in mom in care fetita se enerveaza incepe sa isi provoace singura rau, de la scarpinat nervos pana ii da single la alte iesiri neadecvate unui copil.
Toata lumea sugereaza discutia cu mama ... da, correct, logic asta ar fii trebuit facut de la inceput, dar in mom in care ai cu cine, atunci cand mama vine in tara si refuza sa vorbeasca cu tatal, atunci cand mama vine in tara si este sfatuita de judecator sa mearga la notar sa se inteleaga cu tatal si ea refuza pe motivul ca fetita nu vrea si ea nu are ce sa faca si in min doi ii ia telefonul fetitei si ii schimba numarul si tatal nu mai are acces la copil mai ales acum ca este vacanta si replica ei este ca o sa aibe contact cu copilul cand o sa vrea copilul si cand o sa ii dea consimtamantul sa plece din tara, asta este santaj ieftin.
Da, si eu ca mama as fii de parere ca fetitei I-ar fii mai bine cu mama, si cu siguranta I-ar fii mai bine in Germania, dar tot ca mama, daca eu as face schimb de locuri cu sotul, as vrea sa stiu unde in Germania merge, ce conditii sunt acolo avand in vedere ca mama nu da nici un fel de detalii, plus ca fetita are niste problem care eu as vrea sa vad ca se rezolva nu ca pleaca fetita si mai departe de mine, unde eu chiar nu mai am nici cel mai mic acces la ea si nu stiu nimik de ea.
Nu sunt mama vitrega cum s-a spus, ma implic pentru ca tot in acelasi mod m-as implica chiar daca ar fii vorba de o colega sau prietena a ficei mele, pentru ca eu sunt mama si sunt om si aici e un sufletel la mijloc care nu e vinovat de nimik si totusi sufera.
Si fetita mea a trecut prin niste perioade mai urate dupa divort, dar am apelat la specialist si am rezolvat problema, si fostul meu sot a avut o perioada de suparare si nervi , perioada in care a incercat sa intoarca copilul inpotriva mea, dar norocul nostrum a fost ca amandoi ne-am iubit copilul destul de mult incat sa lasam nervii nostril si de dragul ei sa incercam sa gasim o cale de intelegere, de dragul ei.
Ca mama daca copilul meu Doamne freest ajunge in spital eu sunt in mom doi langa ea, daca copilul meu are problem la scoala repetate imi fac timp si merg la scoala sa vad despre ce este vorba, daca doctoral imi recomanda ceva si imi face trimitere eu cu siguranta o sa respect pentru ca e vorba de copilul meu si cu atat mai mult nu as putea sa plec din tara 2 ani de zile fara nici un fel de legatura normal si fireasca cu copilul meu.
Deci, eu intrebam daca chiar asa sunt legile incat daca tatal la divort de buna credinta a zis las copilul la mama ca asa este normal si firesc fara sa cer un program definit de vizitare, la un mom dat trebuie sa ma lupt din nou in instant ca sa pot sa fiu PUTIN implicat in viata copilului meu, chiar si atunci cand demonstrez ca mama nu e langa copil, desi ei I-a fost incredintat copilul, si demonstrez ca copilul prezinta niste afectiuni de care nu s-a ocupat nimeni si demonstrez ca copilul nu e ok.

Nu e nici o suparare, eu sunt "mama vitrega" si intradevar si eu am fetita mea de care ma bucur, DAR, tocmai ca si eu sunt intr-o situatie similara sunt revoltata de situatia sotului meu si fetitei lui. Fetita mea poate sa mearga la tatal ei cand vrea si cum vrea, eu am legaturi omenesti si civilizate cu tatal fetitei de dragul ei si nici nu as putea sa imi imaginez sa plec 2 ani de zile de acasa si sa nu imi mai vad fetita si daca s-ar ajunge la asta, mie mi s-ar parea normal ca fetita pe aceasta perioada sa stea la tatal ei si nu cu bunica care are o anumita varsat. De aici si implicarea mea. Fosta sotie a sotului meu nu are nici o legatura de nici un fel cu tatal fetitei, fetita venea la tatal ei atunci cand suna ea sa vina pentru a I se cumpara ceva, si cam atat, mersul la scoala si participarea la activitatile fetitei este facuta de tata fara acordul si instintarea mamei, bunicii sau fetitei, ba din contra se pun piedici, fetita este invatata intoarsa impotriva tatalui in mod evident, acest lucru mergand pana la mom in care fetita a venit la tata si I-a spus ca ea stie ca tatal este aurolac si doarme sub pod, lucru cat se poate de departe de adevar, pana la ... audierea copilului la procesul de fond si copilul a spus ca a fost tinut intr-o camaruta fara current si fara lumina si fara mancare timp de o saptamana, ca a fost exploatata si alte minunatii. Lucru FOARTE departe de adevar, mai ales ca in acea perioada avea contact cu mama pe net, cu bunica la tel si mergea si la scoala, deci daca era cumva cazul ma gandesc ca cineva s-ar fii sesizat. Tatal a fost de accord ca fetita sa stea la mama, chiar si in mom in care mama a fost plecata de acasa de doi ani de zile si fetita statea cu bunica, dar in mom in care fetita prezinta problem serioase de comportament si la scoala si acasa, in mom in care fetita ajunge in spital si tatal aude de la cunoscuti si diagnosticul nu este unul foarte roz pentru un copil de 10 ani a luat atitudine incercand sa faca ceva pentru a putea sa se ocupe de copil mai in deaproape mom in care mama ia copilul si il scoate din tara si depune cerere de transfer scolar al copilului in Germania. De aici revolta mea, unul la mana ca sunt si eu mama si vad copilul care este evident marcat si cu problem, ma revolta sistemul nostru judiciar si suferinta unui tata care vrea sa isi ajute copilul si nu poate. nu stiu daca m-am facut inteleasa.

Tatal a facut asta, a introdus actiunea de fond pentru a se stabili domiciliul minorei la el, pentru custodie comuna si inca cateva cerinte in subsidiar, dupa care a introdus ordonanta presidentiala prin care a cerut stabilirea domiciliului minorei la tata pe perioada procesului de fond, justificand cu faptul ca mama este plecata din tara de 2 ani, copilul sta cu bunica si atasand si un document medical din care reises ca copilul nu este bine. Ordonanta a fost respinsa, motivand ca nu prezinta urgenta ... ??? deci internare in spital si problem psiho sociala, de sanatate si de alimentatie nu prezinta o urgenta ....
Fondul l-a castigat tatal partial, desi mie mi se pare putin illogic. S-a stability custodie comuna, pensie alimentara 75% din veniturile tatalui si copilul ramane in continuare la mama, desi mama a venit in sinstanta si a declarant ca este plecata din tara, autoritatea tutelara a fost acolo si a specificat clar in raport ca copilul sta de 2 ani numai cu bunica, si tatal are aceleasi conditii ca si mama pentru minora. Decizia este in recurs, iar mama a luat fata si a plecat in Germania cu fata, a depus la scoala o cerere de transfer pentru fata in Germania, desi ea nu are nici un statut legal in Germania si toatea astea le-am aflat prin bunavointa unor cadre didactice si vecini pentru ca mama nu a binevoit sa anunte tatal.
Cam asta e situatia si desi e pe valabila in continuare vechea sentita deoarece asta nu este definitive si irevocabila nu pot sa inteleg cum este posibil ca si asa un parinte sa poate sa plece si pe un alt continent cu copilul fara ca celalat parinte sa stie si sa poata sa faca ceva desi celalat parinte nu ar fii decazut din drepturi, dar totusi legea nu ii da nici un drept.

Intradevar copilul I-a fost incredintat mamei, DAR, la mom divortului si pe sentinta de divort, nu scrie absolut nimik de drepturile tatalui, nu s-a facut ancheta sociala si autoritatea tutelara nu a avut nici un cuv de spus. Judecatoarea a scris pe decizie ca minorul ii este incredintat mamei spre crestere si educare si PUNCT. Drept urmare mama a pus monopol pe minor. Asta insemnand ca tatal nu a putut sa isi vada copilul decat cu mari eforturi desi copilul era la bunica maternal, mama fiind plecata in strainatate, sa plece in concediu cu copilul sau sa fie anuntat cand copilul a ajuns in spital sau orice altceva legat de copil mai ales plecarea copilului in strainatate era deja un privilegiu prea mare care nu l-a avut. Aici era nedumerirea mea.
Parerile au fost impartite. Judecatoarea in timpul procesului a spus ca mama nu avea voie sa iasa cu copilul din tara, dar totusi nu a avut nimik in potriva, cei de la pasapoarte de la Bucuresti au spus ca pentru a emite un pasaport individual pentru fata nu putea mama singura fara ceva din partea tatalui, iar cei de la Pasapoarte din orasul nostrum au spus ca nu e adevarat ca putea.
Un avocat I-a spus tatalui ca el ar fi avut castig de cauza deoarece mama este plecata, copilul prezinta problem si mai ales ca el nu este decazut din drepturile parintesti, alt avocat a spus contrariul.
Deci ... aici vine nedumerirea noastra si poate revolta. Ca parinte sa afli ca copilul este singur, ca are problem de sanatate si tu ca tata sa nu poti sa faci nimik, dar absolut nimik este strigator la cer, iar parerile sunt impartite din toate directile.

Este vorba de o fetita in varsta de 10 ani. Relatia cu tatal a fost una buna, adica se vizitau, tatal era present la scoala, la sedintele cu parintii, nu era un program regulat si fix, pana la un mom dat cand mama a decis ca vrea sa ia definitive copilul in Germania, ea ne avand nici un statut legal acolo, moment in care contactul cu fetita a devenit imposibil (nr de tel schimbat, presiuni asupra copilului, etc) Copilul a fost audiat la procesul de fond, iar cele spuse de copil sunt declaratii bune de filmele SF, adica ca a fost tinuta fara mancare, ca a fost inchisa intr-o camera fara mancare si lumina, astea toate in conditiile in care noi am prezentat martori si poze cum ca nu este asa plus ca in aceeasi casa se mai afla un copil minor.

Mama a plecat imediat dupa divort in strainatate fara copil, revenind in tara pentru o sapt aprox pe AN, copilul fiind lasat in grija bunicii materne. Conf deciziei de divort copilul ii este incredintat mamei spre crestere si educare, lucru acceptat de tata pana in mom in care copilul a inceput sa prezinte probleme evidente si a devenit din ce in ce mai grea relationarea cu minorul. Moment in care a deschis process de restabilire si reincredintare a minorului cerand ca domiciliul minorului sa fie stability la tata. Pe durata procesului de fond copilul are un atac de panica urmat de o internare pe biletul de iesire fiind specificat mai multe afectiuni ale copilului de la alimentatie proasta pana la recomandarea medicului pediatru de garda unui control neuro psihiatru infantil. Pe langa toate astea se face ancheta sociala unde este specificat ca copilul sta cu bunica si mama este plecata din tara de 2 ani de zile, sunt prezentate inscrisuri si totusi mama castiga desi continua sa fie plecata din tara, ba mai mult, a luat si fata in strainatate pentru a treia oara fara a instinta in vreun fel tatal, iar de la inceperea procesului tatal nu a mai avut nici un fel de contact cu minora. De aici si semnele mele de intrebare???

Nu as vrea sa abuzez de bunavointa dumneavoastra, dar se poate sa imi explicate si mie ce inseamna termenul de "a veghea"? Nu as vrea sa par prea insistenta sau sa supar pe cineva, dar sunt consternate si uimita de situatie. Un tata, un parinte vrea sa isi vada copilul, sa se implice in cresterea propriului copil, mama este plecata in strainatate de ani de zile, copilul prezinta problem serioase psiho-sociale si totusi mama detine toate atuurile.

Deci intr-un cuvant in situatia sotului meu el este practice decazut din drepturile parintesti in ceea ce priveste copilul din prima casatorie. Eu asa inteleg atata timp cat nu are nici un drept si nici un cuvant de spus in ceea ce priveste minorul care ii poarta numele desi nu este specificat nici unde negru pe alb ca este decazut din prepturile parintesti?