Activitate Dgeanina

Mulțumesc pentru sfat! O sa merg mai departe pentru suferință provocata! M-am chinuit atâția ani sa am un copil iar el mi-a distrus aceasta șansă și totodată și speranța că se va mai putea sa rămân însărcinată!

PAUL777 a scris:

Dacă aveți martori, mergeți la parchet si faceți plângere penala acestui medic. Cereți daune morale individului.

Dgeanina a scris:

Vreau sa îl dau în judecata pentru pierderea copilului și pentru neglijenta fata de mine. Dacă ma Oprea în acea seara la spital eu nu pierdeam sarcina iar după ce am pierdut sarcina a preferat sa scape de mine din spital decât sa ma îngrijească și sa își facă meseria de medic. Trebuia sa îmi curețe uterul nu sa ma externeza în starea în care eram.

Vreau sa îl dau în judecata pentru pierderea copilului și pentru neglijenta fata de mine. Dacă ma Oprea în acea seara la spital eu nu pierdeam sarcina iar după ce am pierdut sarcina a preferat sa scape de mine din spital decât sa ma îngrijească și sa își facă meseria de medic. Trebuia sa îmi curețe uterul nu sa ma externeza în starea în care eram.

În cât timp îmi puteți răspunde?

Bună dimineața! As vrea sa ma sfătuiți cum sa procedez sa dau în judecata un medic ginecolog?! Am 34 de ani, am o fetita de 10 ani adusa pe lume cu mari probleme. După 10 ani am încercat cu mari eforturi sa mai fac un copil, ni-l doream foarte mult dar nu puteam rămâne însărcinată. În noiembrie 2019 am observat ca nu am menstruație și atunci mi-am dat seama ca ceva se întâmplă și ca este posibil ca Dumnezeu sa ne fi binecuvântat cu un copil. Am așteptat pana în luna decembrie când am făcut un test de sarcina care a ieșit pozitiv. Pe data de 29 decembrie am fost la medic și mi-a spus ca exista sac gestational dar embrionul este foarte mic și m-a programat peste 3 săptămâni la control apoi mi-a dat o rețetă cu Femibion 1 special pentru femeile însărcinate. Pe data de 06.01.2020 am început sa am dureri și sa sângereze dar foarte puțin. I-am dat un mesaj pe Facebook dl-ui doctor explicându-i care este problema și ce simt și dansul mi-a răspuns spunându-mi sa merg sa ma vada medicul de garda de la spital. Am ajuns la camera de garda, am fost schimbata într-o cămașă de la spital și apoi însoțită pe secția de ginecologie. A sosit dl doctor care a efectuat un ecograf și mi-a spus ca nu este nici o problema, ca sângerarea nu este una grava și ca să merg acasă, ca acest lucru nu justifica o internare și ca îmi da dansul niște ovule cu Utrogestan sa folosesc. Am plecat acasă fericita ca totul este bine. A 2-a zi dimineața am ajuns la serviciu, am stat o ora și am început sa am dureri mult mai mari și sângerare puternica. Am vorbit cu sefa mea și i-am spus ca merg la spital. Am ajuns din nou la camera de garda unde am fost transferata către ginecologie, acolo a venit același medic care ma văzuse seara și mi-a făcut control și ecograf. Mi-a spus în continuare ca totul este bine, ca sarcina este bine doar ca acea sângerare nu este ok. Am rămas internata la spital, eu am sângerat în continuare iar după aproape 2 ore timp în care am tot anunțat asistentele ca eu sângereze în continuare a venit dl doctor și mi-a spus ca trebuie sa mai facem un ecograf iar acolo mi-a spus ca sarcina s-a oprit din evoluție. Am început sa plâng și mi-am sunat soțul sa vina pt ca urma sa îmi facă chiuretaj. M-au pregătit și au început pregătirile pentru intervenție. Am simțit absolut tot ce făceau iar la un moment dat am simțit o durere crunta în partea dreapta, pulsul a scăzut la 57 moment în care asistenta a spus dl dr ca am pulsul mic, expresia lui a fost "cât"? și atunci au sistat toată intervenția,nu au mai făcut nimic și m-au dat repede jos de pe masa și m-au dus la ecograf. Medicul era speriat pentru ca era posibil sa îmi fi perforat uterul. A chemat sefa de secție care și-a dat cu părerea despre posibila perforatie și ii arata de zor medicului ca ea nu crede ca s-a întâmplat asa ceva dar ca totuși nu este sigura și sfătuia medicul sa ma tina sub observație. Mai bine de o ora m-au mutat din pat pe căruț, de pe căruț în patul de la ecograf, apoi iar pe căruț și în patul din salon, ma acopereau cu un cearceaf ca să nu se vadă cămașă murdara de sânge. În timpul agitației medicul s-a oprit lângă soțul meu și i-a spus ca este posibil sa îmi fi perforat uterul și ca ma mai țin câteva zile sub observație. În tot acest timp eu am sângerat și aveam dureri iar soțul și fetita mea priveau scenele de groaza. M-am trezit la un moment dat cu sefa secției lângă mine spunându-mi "hai te rog revino-ți ca este ora 6 seara și vreau sa plec și eu acasă".... Într-un final a plecat iar eu am rămas în salon alături de soțul și fetita mea. Am trecut noaptea cu dureri și sângerare, a 2-a zi la fel iar a 3-a zi dimineața a venit și mi-a spus ca ma externeza. Eu i-am spus ca ma doare burta în continuare și ca sângereze iar el mi-a spus ca este normal ca nu a putut duce procedura de chiuretaj pana la bun sfârșit din cauza bănuielilor cu perforata și ca va trebui sa elimin eu resturile singura acasă. Am plecat cu o rețetă scrisa de dansul cu un antibiotic ZINNAT 500 mg la 12 ore și supozitoare de indometacin doar la nevoie. Am ajuns acasă cu febra, dureri și sângerare. Soțul meu a înlemnit când m-a văzut cum arătăm și a zis ca el ma duce înapoi dar eu am spus ca nu mai vreau acolo. La câteva ore m-a sunat o prietena și când i-am spus cum sunt a decis sa vorbească cu o cunoștință de la Maternitatea Ploiești acolo unde am și ajuns. După evaluarea d-nei doctor am înțeles ca existau resturi de la sarcina în uter și ca va fi posibila o noua intervenție pentru a curata uterul. Am stat în spital la Ploiești încă 8 zile timp în care am avut zilnic câte 3 antibiotice, perfuzii non stop și analgezice pentru dureri. Aveam infecție foarte mare. După aceste 8 zile de tratament am aflat ca nu mai este nevoie sa intervină cu un alt chiuretaj pentru ca am reușit sa elimin în mare parte acele resturi și sa nu mai am dureri decât foarte ușoare. Dar toate astea după 8 zile de chin. Am rămas în schimb cu o Endometrita pentru care am tratament și cu o infecție luata din spital, un Streptococ care am înțeles ca exista în cea mai mare parte pe acele ustensile cu care se fac intervențiile. Am rămas cu o durere de nedescris ca mi-am pierdut copilul și cu urme pe sufletul meu gândindu-mă la ce s-ar fi putut întâmplă cu mine dacă nu ajungeam la spitalul din Ploiești în acea zi. Va rog sa îmi spuneți dacă pot face ceva cu acest caz. Va mulțumesc mult!