Activitate UtilizatorNou85

Mi-am exprimat dorinta de a avea un copil - insa nu neaparat cu el. La momentul respectiv povestea lui era ca el ar fi un tata bun, insa nu ii permite mama copilului lor sa se implice prea mult... Intre timp, de cand am nascut, am vorbit cu mama baiatului lor (acum fratele fetitei mele) si am inteles mai multe. De unde si temerea mea ca varianta lui va fi ca am impiedicat eu o relatie cu fiica lui. Ea este o mamica super din cate am vazut si are o atitudine pozitiva, incurajand o relatie cordiala intre noi doua si copiii nostri.

Asteptari de la el nu am, consider ca mai bine sa nu se implice deloc in viata fetitei decat sa vina si sa plece dupa cum bate vantul - cred ca asta ar rani-o mai mult decat daca nu l-ar cunoaste deloc.
Scenariul meu ideal in situatia de fata (unde o familie in parametrii normalului acceptat social este exclusa) , ar fi ca fata sa nu ii simta lipsa vreodata, iar el sa stea departe. Fara instanta, fara pensie alimentara, fara paternitate, sa nu existe...
Am trimis poze si am sperat la o “revelatie “ pentru ea, pentru ca nu vreau sa ii lipseasca tatal in ciuda nepotrivirii noastre. Si pentru sentimentul de vinovatie ca nu are un tata....

Teama este ca daca las lucrurile asa, el va aparea intr-o zi de nicaieri si va sustine ca din vina mea nu s-a implicat in viata ei (tabloul pe care il picta cu fosta si celalalt copil).
Este inevitabil ca fiica mea sa nu aiba resentimente la un moment dat (posibil in adolescenta) pt absenta tatalui , insa nu as vrea ca el sa stea departe acum si sa apara peste 10-15 ani spunand ca eu sunt cauza absentei lui...
Cred ca e mai degraba un caz pentru consiliere psihologica decat juridica...

Ar fi si vorba de o suma foarte mica, intrucat el are o firma si ca majoritatea micilor intreprinzatori, salariul declarat este cel minim pe economie... Plus ca mai are un copil dintr-o relatie anterioara pentru care plateste pensie alimentara, deci aceasta ar fi redusa, daca nu ma insel, de la 1/4 la 1/3 pentru ambii copii.
Fata va avea dreptul la mostenire daca nu actionez acum in instanta? Din nou, ma gandesc la ea si la posibilele reprosuri ca nu am facut ce e bine pentru ea si viitorul ei.

Multumesc frumos pentru raspuns. Asa ma gandeam si eu, dar parca ajuta cand primesc o confirmare obiectiva, din exterior, ca e ok sa continui asa. Am temerile mele ca se va trezi intr-o zi si va pretinde ca l-am impiedicat eu sa se implice, dar pentru asta voi cauta sfat si de la un psiholog, sa ma aisgur ca abordez problema intr-o maniera cat mai sanatoasa pentru fetita...

Am o minune de fetita de 9 luni, in urma unei relatii de scurta durata care nu a functionat - o relatie neformalizata. Mi-am dorit foarte mult un copil si mi-am asumat sarcina si cresterea ei singura, inca de cand am aflat vestea cea buna.
Nu am dorit complicatii si nici sa fie copilul o povara pentru tatal care evident nu si-a dorit-o, asa ca am lasat spatiu pe certificatul de nastere. Am sperat totusi ca vazand-o in poze, tatal va dori sa o cunoasca si sa se implice in viata ei, insa el sustine ca nu va face acest lucru daca noi doi nu avem o relatie traditionala. Eu nu imi doresc insa acest lucru, nu ne potrivim si nu cred ca trebuie sa fortam ceva.
Nici nu as vrea totusi sa o privez de un ajutor financiar. Ne descurcam singure, insa orice venit suplimentar este binevenit pentru cresterea si educatia ei.
Exista o varianta in care el ar putea plati o pensie alimentara, fara a fi trecut pe certificatul de nastere? Nu as vrea sa umblu dupa procuri si semnaturi de fiecare data cand plecam intr-o vacanta sau este nevoie de aprobarea tatalui - mai ales ca nici el nu isi doreste sa se implice.
Eu i-am trimis la fiecare zi de nastere (1 luna, 2 luni, etc) filmulete si fotografii cu fetita insa tot ce spune este sa vin eu singura la el sa vorbim - nu imi doresc acest lucru. Vreau doar sa fac ce este mai bine pentru ea, fara insa a ma implica cu el. Orice sfat ar fi apreciat! Va multumesc.