avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 1449 soluții astăzi

Rămâi informat cu avocatnet.ro, acum și pe Google News. Click aici și apasă pe urmărește-ne (follow sau steluță)!

Forum Activitate beduin

Activitate beduin

Răspuns la discuția Contestare raspuns ANPC
nu este corect din mai multe puncte de vedere:
1. prima intrebare a instantei va fi "ce masuri a luat ANPC?"
2. un proces de pretentii dureaza cativa ani timp in care eu am cheltuit bani, nervi si timp si am un produs defect de care trebuie sa ma folosesc
3. o decizie de schimbare a produsului data de catre ANPC (sau macar amendarea pentru nerespectarea termenelor pentru reparatii - cu toate ca nu poate fi reparat) ar simplifica totul si timpul ar fi mult mai scurt.
Prefer sa ma duc instanta numai pentru daunele morale si alte prejudicii...
Salut,
Avand probleme cu un produs (de folosinta indelungata) m-am adresat ANPC cu o petitie. Din cauze numai de ei, OPC, stiute si fara a tine cont de fisele de service si faptul ca nici dupa aproape un an nu au reparat produsul achizitionat de mine mi-au dat un raspuns sec in care imi precizau ca firma respectiva considera ca toate piesele sunt in perfecta stare. Din acest motiv imi sugereaza sa ma adresez instantei. Am contestat raspunsul ANPC judetean la ANPC central de unde primesc un raspuns care mie mi sa pare ... halucinant:
"petitia dvs a fost clasata deoarece deja s-a raspuns"... Din ce am mai citit am observat ca in nici o OUG/Lege sau Regulament nu este prevazuta vreo procedura in care petentul sa conteste ce spune comisarul de la ANPC...
Ce ar trebui sa fac in continuare pentru a obtine admiterea contestatiei?
Sa ma adesez instantei de contencios administrativ?
Merci
Da, stiu ca exista 99% sanse ca o instanta sa considere acest caz drept unul banal de divort cu minor. Si nici nu instanta nu va putea aprecia corect situatia existenta in cadrul familiei. Va analiza probele depuse la dosar si va da o hatarare care sa poata rezista cat mai usor in caz de atac la o instanta superioara.
Nu am contestat ca exista sau nu motive de divort; pana la urma nu asta este important. Nu am auzit ca vreo instanta sa respinga un divort pe motiv ca nu sunt probe care sa ateste vinovatia uneia din parti sau orice altceva.
Ceea ce am vrut sa subliniez prin al doilea comentariu este ca acum am o problema de ordin moral care are implicatii de ordin juridic. Mai concret:
- faptele exista, sunt recunoscute si pot fi probate.
- exista sansa de a ne impaca. Dar daca eu merg mai departe cu aceste actiuni, divortul va devenii o certitudine.
- in cazul in care ea a contactat deja un avocat si i-a expus faptele, mai mult ca sigur ca acel avocat i-a explicat ca este mai bine sa mai traga de timp pana trece acea perioada in care eu pot depune acele plangeri, urmand ca dupa aceea sa depuna divortul si eu sa nu mai am practic nici o sansa de a face ceva.
Cum pot demonstra eu ca motivul pentru care nu am depus plangerile in termen a fost ca am crezut intr-o impacare? Motivele ei de divort raman aceleasi si le poate folosi oricand.

Cat despre sansele de a obtine custodia copilului stiu ca acestea sunt practic inexistente (datorita in principal practicilor instantelor de judecata) si totul se va transforma intr-o lupta psihologica din care singurul care are de pierdut este copilul, indiferen de cine va obtine custodia lui. Orice actiune din partea mea impotriva ei sau a familiei ei va fi perceputa ca un act de razbunare indiferent de care ar fi hotararile instantelor.
Am urmarit cu atentie parerile enuntate. Se pare ca parerea generala este ca ceea ce imi doresc eu in cazul unui divort, adica tutela copilului, este aproape imposibil de obtinut, in primul rand datorita varstei pe care o are (lucru cu care sunt de acord) si in al doilea rand datorita practicilor instantelor de judecata de a acorda mamei tutele copilului.
Sotia sustine ca am inselat-o psihic (nu infidelitate fizica) prin faptul ca am accesat site-uri matrimoniale si am avut discutii cu diverse persoane. Am cautat mai mult pe internet si am gasit intr-adevar ca exista si o astfel de infidelitate... lucru la care chiar nu m-am gandit vreodata; intotdeauna am facut o diferenta intre internet si viata reala. Pe de alta parte, datorita serviciului pe care il am, sunt nevoit sa fiu plecat din tara perioade destul de lungi.
Am observat deasemenea ca incearca sa traga de timp, fiind de acord cu o impacare, deoarece stie ca daca ar deschide actiunea de divort in acest moment as putea sa depunce plangeri penale impotriva ei si/sau a familiei ei pentru lovire/amenintare/violarea corespontei etc. Din pacate toate aceste actiuni pe care eu as putea sa le fac pentru a maximiza sansele de a obtine custodia copilului au ca si conditie de pornire o plangere pe care eu trebuie sa o fac in termen de 60 zile de la producere. Se poate ca intr-adevar ea sa fie sincera si sa isi doreasca sa ne impacam... dar daca eu depun plangerile totul se termina si incepem un joc al nervilor...
Sincer, nu stiu ce sa fac. Exista vreo modaliate de a "conserva" aceste plangeri astfel incat in cazul in care voi constata ca nu a fost decat un joc al ei sa pot relua actiunile fara a fi constrans de acel termen de 60 de zile?
Asta este. Nu am vrut sa se ajunga aici dar se pare ca alta solutie nu mai este. Am citit mai devreme diverse postari pe forum legate de divort, de partaj si de tutela minorului. Cu toate ca copilul este foarte mic (6 luni) imi doresc foarte mult sa il scot din mediul in care il tine sotia. Celelalte aspecte legate de partaj, vina/culpa sau motive sunt mai putin importante in acest moment. Ma intereseaza cum si ce ar trebui sa fac pentru a obtine copilul. Mai multe detalii am sa ofer numai prin mesaje private; nu imi place sa imi spal lucrurile in public chiar daca sunt constient ca un divort asta va face pana la urma ...
Multumesc