Hotararea judecatoreasca trebuie respectata pana la majoratul copilului, cand acesta poate lua singur decizii.
Daca aveti scrisorile recomandate prin care l-ati instiintat pe tata de domiciliul dvs. , atunci nu aveti de ce sa va faceti griji.Nu este nicaieri prevazut ca trebuia sa-i aduceti copilul la nas. Are o hotarare judecatoreasca care-i stabileste un program de vizita...n-are decat sa se foloseasca de mijloacele de transport si sa vina sa-l vada sau sa-l ia la domiciliul sau.
Din pacate, indiferent daca este un parinte bun sau nu, legea da dreptul ambilor parinti sa se ocupe de copil.
av. M.Hornea
Colega, de ce din pacate? Eu as zice din fericire... :D
Pe rand, intrebarile:
1. care e intrebarea?
2. prin actiun e in instanta; nerecomandabil, sanse infime.
3. nu, altele sunt autoritatile; procedura presupune existenta unei actiuni in instanta.
4. Prin organe de executare; incercati o plangere penala, insa verificati inainte ca aveti temei, mama nefiind obligata sa vi-l aduca.
5. de la o zi la ani buni, de la cativa lei la mii de lei... in functie de ce solicitati, cat veti merge de departe, daca va intelegeti sau nu cu partea adversa pe parcurs etc.
6. da, in Romania.
Roxanel, am si eu o intrebare: programul ala de vizita existent intr-o hotarare nu inseamna ca omul are drepturi de a intretine legaturi personale? Si atunci, la ce ar servi o actiune de stabilire drepturi de vizitare, daca deja exista una?
Cat despre domiciliu, i-a comunicat sau nu, ce mai conteaza, atata timp cat tatal nu a facut nimic atunci? Acum ce sa spuna, ca nu l-a deranjat ca nu mai stia unde-i e pruncul, dar il deranjeaza acum ca nu a stiut atunci? :O
Despre situatia scolara e necesar sa va interesati ambii parinti, insa personal nu vad ca un copil e prost educat daca nu are note si premii bune si foarte bune. Sigur, ideea aceasta nu este impartasita de majoritatea oamenilor care considera un copil ca e bun daca are note mari, asa incat in instanta o asemenea idee (psihologic gresita) ar putea avea succes.
Altfel discutam in cazuri extreme, de abandon scolar, delincventa juvenila etc., dar nu inteleg sa fie cazul de fata.
Doamna, in cazul in care vizitele celuilalt parinte fac mai mult rau copilului, legea spune ca va puteti adresa ei ca sa puneti capat acestor influiente negative.
Cat priveste respectarea hotararii, copilul nu este tinut sa o respecte cu nimic; el e minor si nu va fi executat cu privire la acest lucru, fiind insa obligatia dv. sa puneti la dispozitie tatalui datele de contact, informatiile solicitate despre minor etc.
Copilul poate refuza sau accepta vizitele, dupa voia sa.
Mai mult, dupa varsta de 10 ani el e audiat obligatoriu si in instanta, cu atat mai mult isi poate spune parerea.
Psihologic e gresit sa incurajati un copil sa isi substituie tatal cu o alta figura paterna sau sa descurajati legaturile dintre cei doi, asa cum gresit pare a fi si obligarea copilului la vizite neplacute.
Are 11 ani, discutati cu el, vedeti unde e problema, explicati-i lucruri complicate de explicat (stiu, va fi greu) si lasati-i o buna parte de decizie lui. Desi aveti dreptul, in general, sa ii cenzurati, aprobati/dezaprobati deciziile in calitatea dv. de parinte, in aceasta situatie incurajarea lui sa nu-si vada tatal ar fi o greseala (si in fata legii, si in fata copilului dv.), deci in acest domeniu libertatea dv. nu mai e atat de mare.
Copii fericiti!