Cine decide dacã face AVORT ?

mama decide daca face sau nu avort.
este numai vointa ei.

carmenmur a scris:

mama decide daca face sau nu avort.
este numai vointa ei.

Foarte tare as vrea sa stiu pe ce se bazeaza afirmatia dumneavoastra. Femeile au luptat secole de-a randul sa aiba egaliate cu barbatii si acuma...
Poate nu stiti ce a spus Lindy Pierce: atunci cand o femeie face un avort, aceasta va suporta consecintele care-i vor afecta profund tot restul vietii. Dar stiati ca si tatii bebelusilor avortati pot suferi acelasi stres emotional? De multe ori, tatal este cel care plange cu LACRIMI ASCUNSE. (Nu sunt tata, dar si eu am... plans).#-o

In dreptul familiei sunt atatea cazuri in care atat mama cat si tata au drepturi egale cand e vorba de nasterea unui bebelus, a adoptiei, a deciderii dreptului de custodi s.a. Tot asa, barbatii ar trebui sa aiba dreptul legal de a lua parte in cazul unui avort! Decizia unui barbat de a deveni tata are loc inaintea actului sexual. Chiar daca sarcina este nedorita, aceasta este si responsabilitatea lui.

Nu trebuie sa uitati cateva din concluziile pe care le-am extras din literatura de specialiate pentru a va convinge ca lucrurile nu stau chiar asa si sa nu uitati ca, in conformiate cu spusele psihiatrului Richard Epstein, "barbatul se poate simti respins datorita distrugerii celui mai important lucru pe care il poate da femeii pe care-o iubeste, si astfel, acesta poate cadea intr-o depresie profunda” :
1. Concluzia intervievarii a 400 de barbati, la o clinica pentru avorturi, este ca in 70% din cazuri relatia dintre ei si partenera lor a esuat la o luna dupa avort
2. Rezultatele unui sondaj de opinie, initiat de Boston Globe in martie 1989, au aratat ca un procent de 72% dintre cei chestionati au sustinut ca avortul ar trebui considerat ilegal in cazul in care mama doreste sa faca un avort, iar tatal nu este de acord cu aceasta.
3. Un alt sondaj efectuat de catre Los Angeles Times, arata ca 7% dintre 1050 de barbati intervievati au recunoscut faptul ca erau tata a unui copil avortat. Doua treimi dintre acestia se simteau vinovati pentru asta, iar mai mult de o treime erau coplesiti de regrete.
4. Intr-un sondaj facut de Gallup in 1993, 63% dintre persoane au fost in favoarea "unei legi care sa ceara femeilor gravide sa-si instiinteze sotul in cazul in care aceasta decide sa faca un avort."
5. O firma de consultanta din Washington, Wirthlin Group, care a chestionat 753 de persoane in anul 1992, a dezvaluit ca 74 % dintre acestea sustineau ideea instiintarii partenerului in cazul unui avort
6. Clements Research arata intr-un articol din revista Parade Magazine aparuta in mai 1992, ca 62% dintre subiecti ar sustine o lege care le-ar acorda tatalui dreptul de a impiedica avortarea propriului sau copil, iar 76% sustineau cererea ca mama bebelusului sa-si anunte sotul inainte de a face un avort

e dreptul mamei de a decide daca face intrerupere de sarcina sau nu.

Femeile s-au luptat secole de-a randul sa aiba egalitate juridica cu barbatul. Dreptul familiei (in situatiile descrise de dumneavoastra) precum si dreptul in general ..afirma egalitatea juridica dintre barbat si femeie. Cu toate astea, din punct de vedere fiziologic .. exista diferente intre doua sexe..diferente ce exclud o egalitate absoluta. Vrem sau nu vrem.. modul in care suntem "construiti" ca specie.. impune separarea oamenilor in doua sexe...dintre care doar unul poate duce o sarcina la termen.(un adevar stintific ce nu poate fi contestat.. deocamdata)
Tot in plan juridic ..exista acel drept al personalitati.. consfintit de Constitutie in Art 26 unde se garanteaza dreptul persoanei de a dispune de ea insasi.
In procesul de aducere a unui copil pe lume.. barbatul dispune de corpul sau atunci cand alege sa lase sperma in corpul femeii. El poate decide sa faca asta..sau nu. Femeia dispune de corpul sau atunci cand foloseste acest corp drept loc in care se dezvolta fatul. Ea poate decide daca sa faca acest lucru.. sau nu. Nu inseamna ca daca barbatul a lasat produsul corpului sau in femeie.. aceasta este obligata sa dispuna si ea de corpul sau in vederea aducerii pe lume a unui copil.

1.Un copil trebuie sa fie vointa celor doi care l-au conceput. Nu e un instrument de mentinere a relatiei de cuplu. Oricum .. faptul ca exista totusi acel procent de 30 % din relatii care nu au esuat dupa un avort.. ne poate indreptati sa credem ca un avort nu e un factor absolut ce duce la esuarea unei relatii.
2. " Legalitatea " e un concept ce tine tot de aspectul juridic al existentei. Decizia de a avea /nu avea un copil..tine de liber arbitru.Deciziile legate de viata la nivel macrocosmic inseamna decizii legate de resurse si nu de etica. Avortul este si mijloc de controlare a cresterii populatiei si chiar de crestere a nivelului economic si educational al unui stat..de aici legalizarea avortului. Legile sunt rationale.Prezenta sinelui crestin moral se manifesta la nivel microcosmic..adica in constiinta fiecaruia dintre noi. (aici intervine liberul arbitru care chiar nu poate fi institutionalizat).
3. In viata ne confruntam cu situatii generatoare de regrete si sentimente de vinovatie. Barbatii intervievati in sondajul indicat de dumneavoastra.. puteau evita aceste trairi afective prin abstinenta.( o inactiune ce tinea exclusiv de persoana lor). De ce s-ar urmari prevenirea unor astfel de trairi afective prin actiuni ce tin de alte persoane?
Statul evita sa foloseasca forta coercitiva in relatiile afective dintre cetatenii sai.( e tot o consecinta a libertatilor individuale). Partenerii sunt cei care decid cum sa comunice in relatie...si daca comunica ori nu.

Ar fi normal ca ambii parteneri sa decida in legatura cu viitorul copilului conceput. Insa decizia finala ii apartine mamei, ea este cea care poarta sarcina si doar ea poate sa hotarasca daca face pastreaza sarcina sau face avort.
Cat despre pensia de intretinere, bineinteles ca tatal poate sa fie obligat la plata acesteia daca nu contribuie benevol la cresterea si educarea copilului.