imprumut

Puteţi să-i spuneţi şi P.V. Dacă din conţinutul său rezultă părţile, suma transferată în contul acelei societăţi, faptul că a fost transferată cu titlu de împrumut, termenul la care trebuie restituită suma, semnăturile reprezentanţilor legali ai societăţilor, atunci, indiferent de denumirea dată actului, acesta este un contract.

Sigur, ideal era să încheiaţi contractul (de creditare) la data primei plăţi, specificînd suma totală şi termenele la care vă obligaţi să viraţi suma în contul lor, sau să încheiaţi cîte un contract de împrumut pentru fiecare plată.

Liviu S.Bordaş

Contabilul dumneavoastra ce a zis cu privire la acest imprumut?, eu zic ca fiscul are alta parere.

Un contract de creditare intre societati comerciale NU este legal atata timp cat societatea asa zisa imprumutatoare nu are autorizat acest obiect de activitate. A se vedea in acest sens OG 28/2006 titlul I, precum si L99/1999, titlul VI - regimul juridic al garantiilor reale mobiliare.

Nu cred că în cazul de faţă putem supune un contract de împrumut (fără caracter profesional, fără intenţia de a obţine venituri din această activitate) normelor OG 28/2006.

Dacă între societăţile respective există legături de afaceri (deci, interese comune), nu văd de ce nu ar putea recurge la astfel de împrumuturi. Cu atît mai mult cu cît, în asemenea cazuri, chiar şi principiul specialităţii capacităţii de folosinţă devine inoperant, fiind admise inclusiv garanţii reale constituite de una dintre aceste societăţi asupra bunurilor proprii în vederea garantării obligaţiilor celeilalte societăţi.

Liviu S.Bordaş

pentru a evita sintagma "contract de imprumut" cu toate interpretarile sale fiscale, ar fi fost de preferat incheierea unui contract oarecare in care firma dumneavoastra platea in avans anumite produse/servicii celeilalte firme iar "pentru faptul ca aceasta nu si-a onorat obligatiile la termenul stabilit", contractul se rezilia iar sumele erau virate inapoi in contul dumneavoastra.