Au dreptul la pensie de invaliditate asiguratii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca, din cauza:
- accidentelor de munca
- bolilor profesionale si tuberculozei
- bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legatura cu munca
Asiguratii care si-au pierdut capacitatea de munca datorita unei boli obisnuite sau unor accidente care nu au legatura cu munca beneficiaza de pensie de invaliditate, daca indeplinesc stagiul de cotizare necesar in raport cu varsta, conform Legii nr.19/2000.
In vederea pensionarii de invaliditate, medicul primar sau medicul specialist pentru afectiunea principal invalidanta, atunci cand apreciaza ca starea de sanatate a persoanei pe care o are in asistenta medicala nu ii permite reluarea activitatii profesionale, in limitele maxime de concediu medical prevazute de lege, cu toate tratamentele medicale recuperatorii aplicate, propune pensionarea de invaliditate, cerand in acest sens avizul cabinetului de expertiza medicala teritoriala.
Medicul expert al asigurarilor sociale avizeaza pensionarea de invaliditate numai daca constata pierderea totala sau a cel putin jumatate din capacitatea de munca, aproband si concediul medical necesar intocmirii formelor de pensionare.
Dupa stabilirea concluziilor expertizei, medicul expert al asigurarilor sociale se pronunta asupra invaliditatii printr-o decizie intocmita in 4 exemplare (pentru cei care nu provin din munca, in 3 exemplare).
Legea 19/2000
Pensia de invaliditate
Art. 53. - (1) Au dreptul la pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:
a) accidentelor de muncă, conform legii;
b) bolilor profesionale şi tuberculozei;
c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
(2) Beneficiază de pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. (1), şi asiguraţii care satisfac obligaţii militare prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. c).
(3) Au dreptul la pensie de invaliditate, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă datorită accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.
(4) Persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză, au dreptul şi la pensie de invaliditate, indiferent de vechimea în muncă, pe timpul cât durează invaliditatea, stabilită în aceleaşi condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.
Art. 54. - În raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:
a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de autoservire, de autoconducţie sau de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;
b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi de a se orienta spaţial, fără ajutorul altei persoane;
c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.
Art. 55. - Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale împreună cu Ministerul Sănătăţii, la propunerea CNPAS, care va fi adoptată până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 56. - (1) Încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie, emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, denumit în continuare medic expert al asigurărilor sociale.
(2) Împotriva deciziei emise în condiţiile alin. (1) se poate face contestaţie la casa teritorială de pensii, în termen de 30 de zile de la comunicare.
(3) La soluţionarea contestaţiei casa teritorială de pensii poate consulta Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă.
(4) Termenul de rezolvare a contestaţiei este de 30 de zile de la data înregistrării acesteia.
(5) Decizia casei teritoriale de pensii, dată în soluţionarea contestaţiei prevăzute la alin. (2), poate fi contestată la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
(6) Decizia de încadrare sau de neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
Art. 57. - (1) Asiguraţii care şi-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obişnuite sau unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă îndeplinesc stagiul de cotizare necesar în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3.
TABELUL Nr. 3
------------------------------------------------------------------------------
Varsta asiguratului Stagiul de cotizare
in momentul ivirii necesar
invaliditatii (ani)
------------------------------------------------------------------------------
sub 25 ani 5
25-31 ani 8
31-37 ani 11
37-43 ani 14
43-49 ani 18
49-55 ani 22
este 55 ani 25
------------------------------------------------------------------------------
(2) Beneficiază de pensie de invaliditate şi asiguraţii care, până la data ivirii invalidităţii, au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3.
(3) Asiguraţii prevăzuţi la art. 47 beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3, în raport cu vârsta avută la data expertizării.
(4) Au dreptul la pensie de invaliditate şi persoanele care la data ivirii invalidităţii nu mai au calitatea de asigurat, dar îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), (2) sau (3).
Art. 58. - În cazul în care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei, precum şi în situaţia în care invaliditatea s-a ivit în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. c), asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare.
Art. 59. - (1) La stabilirea pensiei de invaliditate asiguraţilor li se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare realizat efectiv până în momentul încadrării într-un grad de invaliditate.
(2) În cazul asiguraţilor care au realizat cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul nr. 3, stagiul potenţial se determină ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare necesar.
(3) Stagiul potenţial rezultat conform alin. (1) şi (2) nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care asiguratul ar fi putut să îl realizeze de la vârsta ivirii invalidităţii până la împlinirea vârstei la care, în condiţiile prezentei legi, poate solicita o pensie pentru limită de vârstă.
Art. 60. - (1) Asiguraţilor care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat li se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiile de cotizare cerute la art. 47 şi stagiile de cotizare realizate efectiv.
(2) În cazul persoanelor prevăzute la art. 53 alin. (3), stagiul potenţial luat în calcul la stabilirea pensiei de invaliditate îl constituie stagiul complet de cotizare, conform prezentei legi.
Art. 61. - (1) Pensionarii încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor, în cuantum fix.
(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară.
(3) În timpul execuţiei bugetare cuantumul indemnizaţiei pentru însoţitor se reactualizează prin hotărâre a Guvernului.
Art. 62. - (1) Pensionarii de invaliditate sunt supuşi revizuirii medicale, în funcţie de afecţiune, la intervale de 6-12 luni, până la împlinirea vârstelor standard de pensionare, la termenele stabilite de casele teritoriale de pensii.
(2) După fiecare revizuire medicul expert al asigurărilor sociale din cadrul casei teritoriale de pensii emite o nouă decizie prin care se stabileşte, după caz:
a) menţinerea în acelaşi grad de invaliditate;
b) încadrarea în alt grad de invaliditate;
c) încetarea calităţii de pensionar de invaliditate, ca urmare a redobândirii capacităţii de muncă.
(3) Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna următoare celei în care s-a emis decizia de revizuire medicală.
(4) Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea medicală.
(5) Revizuirea medicală se poate efectua şi la cererea pensionarilor, dacă starea sănătăţii lor s-a îmbunătăţit sau, după caz, s-a agravat.
(6) Decizia emisă după revizuirea medicală se supune aceleiaşi proceduri de contestare şi soluţionare, conform art. 56 alin. (2)-(6).
(7) Nu sunt supuşi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:
a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;
b) au împlinit vârstele prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă;
c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform prezentei legi.
Art. 63. - (1) Pensionarii de invaliditate, cu excepţia celor prevăzuţi la art. 62 alin. (7), sunt obligaţi să urmeze programele recuperatorii întocmite de medicul expert al asigurărilor sociale care a emis decizia de încadrare în grad de invaliditate, în vederea reintegrării socioprofesionale în aceeaşi muncă sau în alta.
(2) Neîndeplinirea, din motive imputabile pensionarului, a obligaţiei prevăzute la alin. (1) atrage suspendarea plăţii pensiei începând cu luna următoare constatării.
(3) Suspendarea plăţii pensiei încetează cu luna următoare reluării sau, după caz, începerii programelor recuperatorii.
Art. 64. - (1) La împlinirea vârstei standard prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă beneficiarul pensiei de invaliditate poate opta pentru cea mai avantajoasă dintre pensii.
(2) Indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută la art. 61 se menţine indiferent de pensia pentru care se optează.
Prevederile art. 58 din Legea 19/2000, astfel cum au fost modificate la inceputul anului 2008, sunt urmatoarele:
"In cazul in care invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de munca, a unei boli profesionale, a tuberculozei, neoplaziilor, SIDA, precum si in situatia in care invaliditatea s-a ivit in timpul si din cauza indeplinirii obligatiilor militare prevazute la art. 38, alin. (1), lit. c), asiguratul poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare."
avocatnet.ro explicăm legislația
marcelinio