Am gasit in Codul de procedura penala urmatorul articol, conform caruia se sanctioneaza neconsemnarea cu rea-credinta probele propuse in favoarea inculpatului, ceea ce este ambiguu d.p.d.v. logic, adica se poate interpreta si neconsemnarea probelor reclamantului impotriva inculpatului, adica fapta care favorizeaza inculpatul, si neconsemnarea probelor inculpatului
In realitatea juridica adica in totalitatea legii, e logic si ar trebui ca ambele cazuri sa fie sanctionabile la fel, fiindca asa spune chiar si primul alineat al articolului. Daca e vorba doar de unul din cazuri, de ce se interpreteaza asa, si care este echivalentul sanctionarii pentru celalalt caz?
Art. 5 din Codul de procedura penala
(1) Organele judiciare au obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.
(2) Organele de urmarire penala au obligatia de a strange si de a administra probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinta a probelor propuse in favoarea suspectului sau inculpatului se sanctioneaza conform dispozitiilor prezentului cod.