Bunuri dupa casatorie

Bunurile dobandite anterior casatoriei sunt bunuri proprii, in cazul unui divort avand in vedere ca, ratele au fost platite in timpul casatoriei(chiar daca sunt pe numele dvs)deci din contributie comuna,va dobandi un drept de creanta asupra apartamentului.

Si se poate face un act la notar in care sa se stipuleze, ca chiar daca divortam, apartamentul sa ramana doar drept propiu, fara ca el sa aiba drept la el. Pentru ca si el este in aceeasi poveste, are tot asa un apartament, in rate, prima casa, la care el plateste ratele. Si vreau sa stam amandoi linistiti, ca fiecare ramane cu bunul lui, fara sa avem vreun drept vreunul la ce avem fiecare.

Buna ziua,

revin cu o nelamurire si va rog sa ma sfatuiti ce pasi trebuie sa urmez, unde si cum trebuie sa fac. Doresc inainte sa ma casatoresc cu baiatul cu care locuiesc, sa-mi asigur locuinta proprietate personala, care este numai a mea si lucrurile toate care le am in el, lucruri cu care vin din fosta casnicie, cam 20% si 80% de la parintii mei. Baiatul s-a mutat la mine cam acum 2 ani si jumatate, doar cu lucrurile de pe el si a mai investi putin intr-o mobila. Ce este a lui sau a investit in apartament nu ma interesaza un ac, dar doresc sa-mi fac anumite acte pe ce este al meu.Suntem amandoi divortati, amandoi avem cate un copil din fosta casnicie, iar eu nu vreau la un eventual divort, sa stau sa impart ce este al meu si al fetitei mele, cu el. Aduc la cunostinta ca contribuim amandoi cu salariile la ce inseamna relatia de cuplu, dar eu ca mama, trebuie sa fiu cu capul pe umeri. Am fost la un notar, care mi-a spus, ca chiar si daca ne-am casatori, iar peste ani am divorta, apartamentul, fiind bun propiu, nu-i revine lui, decat daca eu as muri si ar avea o cota parte din el. Nu stiu cum sunt legile, cum nu stiu peste ani cum vor fi, eu vreau neaparat sa stiu ce cale exista, incat sa fac un act de mana, intre mine si el, sau doar de un notar, incat sa ma asigur ca nu stau la un eventual divort, prin tribunale sa-mi impart ce am. Repet... el in afara de haine si doua dulapuri, n-are nimic, decat momentan dragostea pentru mine!
Am mai inteles, ca atunci cand am depune actele de casatorie, am dreptul sau optiunea ca la starea civila sa specific ca as dori sa fac, dar n-am prea inteles ce, sa comunic ca vreau sa mi se stipuleze ca bunurile sunt ale mele, ceva de genul. Eu vreau ceva sigur, legal, amanuntit, care sa ma sigure ca nu raman in strada eu si fata, la un divort.
Mai stiu si ca peste ani, daca am divorta, eu ar trebui sa-l despagubesc pe el, pentru ca asa se considera, cu jumatate din ratele platite impreuna, de cand el s-a mutat la mine? Este adevarat si se poate face ceva si in acest caz?
Va multumesc mult pentru ajutor!

Ceea ce defineşte regimul matrimonial al separatiei de bunuri este insasi separaţia de patrimonii. Fiecare soţ are un patrimoniu distinct şi independent, care îi conferă acestuia proprietatea deplină şi exclusivă, cu toate atributele ei, asupra patrimoniului său.
Separaţia patrimoniilor poate fi convenţională, când soţii îşi stabilesc acest regim de la început sau printr-o convenţie matrimonială ulterioară încheierii căsătoriei. Separaţia patrimoniilor soţilor există atât în privinţa activului, cât şi a pasivului.
Din punct de vedere activ, orice bun dobândit de un soţ, indiferent de titlul dobândirii sau de resursele folosite, devine bun propriu, ca şi cum acesta nu ar fi căsătorit.
Drepturile de creanţă aparţin cu titlu propriu soţului contractant, care va avea calitatea de creditor.
Bunurile dobândite prin liberalităţi, indiferent de tipul acestora, sunt întotdeauna bunuri proprii ale soţului gratificat, cu atât mai mult cu cât ele sunt considerate bunuri proprii şi în regimurile comunitare.
Cu privire la bunurile dobândite prin acte oneroase, in condiţiile regimului de separaţie întărit de prezumţia de separatism patrimonial dintre soţi, chiar în ipoteza cumpărării de către un soţ a unui bun cu bani proveniţi de la celălalt soţ, bunul va aparţine cu titlu de bun propriu soţului dobânditor, celuilalt soţ recunoscându-i-se doar un drept de creanţă pentru suma plătită ca preţ, în calitate de împrumutător. Prin urmare, în cadrul separaţiei active a soţilor, este indiferentă calitatea partenerului contractual, acesta putând fi chiar celălalt soţ.
în ceea ce priveşte separaţia pasivului, regula este că fiecare soţ răspunde pentru obligaţiile sale cu întregul său patrimoniu. Aceasta înseamnă că urmărirea datoriilor fiecărui soţ se va putea face de creditorii săi numai asupra soţului debitor, nu, în subsidiar, şi asupra celuilalt sot.

Cu alte cuvinte, nu impartiti nimic. Cat priveste bunurile dobandite de dvs. inaintea casatoriei, acestea va apartin si doar in caz de deces, sotului i se va cuveni cota prevazuta de CC.

Lasand la o parte toate acestea, insa, poate este bine sa constientizati faptul ca nici nu ati inceput bine casnicia si deja va ganditi la divort. Poate nici nu e bine sa o incepeti ...

” Lasand la o parte toate acestea, insa, poate este bine sa constientizati faptul ca nici nu ati inceput bine casnicia si deja va ganditi la divort. Poate nici nu e bine sa o incepeti ... “
Cu tot respectul, cred ca tocmai din cauza unei mentalitati de acest gen ajung oamenii sa se bata ani de zile in instanta. Prin intrarea in vigoare a noului cod civil, sotilor li se permite sa adopte un alt regim matrimonial decat cel al comunitatii legale. Insa e cale lunga pana vor ajunge oamenii sa vada dincolo de “ ne casatorim pentru ca ne iubim, este de neconceput sa ne despartim vreodata si este jenant sa discutam despre asta”. Nici macar intr-o lume ideala nu exista o garantie ca un cuplu rezista pana la sfarsitul vietii impreuna. Este de preferat sa adanceasca ruptura dintre ei, batandu-se pentru impartirea bunurilor, mai ales atunci cand exista si copii rezultati din casnicie? Nu ar fi mai elegant sa nu ajunga intr-o asemenea situatie? Cu atat mai mult cu cat noi nu suntem obisnuiti “ sa ne acoperim cu acte” nici macar in alte privinte, in viata de zi cu zi. Or, in cazul proprietatii devalmase caracteristice comunitatii legale, o contributie mai mare a unuia dintre soti trebuie dovedita.
Personal, consider decizia sotilor de a adopta regimul separatiei de bunuri, mai ales intr-o situatie de acest gen, o dovada de maturitate si, de ce nu, si o mai mare dovada de iubire si respect unul fata de celalalt.