schimbarea prenumelui

Schimbarea numelui de familie și a prenumelui pe cale administrativă se face conform Ordonanței Guvernului României nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, aprobată prin Legea nr. 323/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Competență de soluționare a cererilor este a președintelui consiliului județean, respectiv a primarului general al municipiului București, care se pronunță prin emiterea dispoziției de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de la primirea cererii, conform prevederilor art. 13 din O.G.R. nr. 41/2003.

Sunt necesare motive temeinice care să îndreptățească solicitantului să ceară schimbarea numelui sau a prenumelui pe cale administrativă.

Astfel, în sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din O.G.R. nr. 41/2003, sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

• când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

• când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care dorește să îl obțină, făcând dovadă cu privire la aceasta, precum și asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume (posedă diferite acte personale, de studii,de serviciu, militare etc. care nu concordă cu numele prevăzut în actele de stare civilă).

• când, din neatenția ofițerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoașterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate mențiuni greșite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte (de studii, livret militar, carte de muncă, etc);

• când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, și dorește schimbarea acestuia;

• când persoana în cauză poartă un nume de familie de proveniența străină și solicită să poarte un nume românesc;

• când persoana și-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, și dorește să revină la numele dobândit la naștere;

• când părinții și-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinților lor;

• când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalți membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopției, a menținerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiației ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;

• când soții au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite și ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naștere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;

• când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării nașterii, însă, întrucât nu a sesizat instanța pentru încuviințarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieții, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;

• când prenumele purtat este specific sexului opus;

• când persoanei i s-a încuviințat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă și solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;

• alte asemenea cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate justificate, în sensul prevderilor art.4 alin.(3) din OG nr. 41/2003, și cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

• când persoana în cauză a adoptat minori și dorește ca aceștia să poarte un alt prenume;

• când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți, iar soțul supraviețuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naștere;

• când în urma divorțului un fost soț revine la numele de familie purtat anterior și care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorț, și dorește să poarte numele dobândit la naștere;

• când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți celălalt soț se recăsătorește și, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta dorește să poarte numele de familie dobândit la naștere;

• când fostul soț dorește să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredințați spre creștere și educare, cu consimțământul fostului soț, dat în formă autentică;

• când părinții au divorțat, iar copiii încredințați spre creștere și educare unuia dintre părinți, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;

• când s-a desfăcut adopția unei persoane căsătorite care are copii minori și în urmă desfacerii adopției persoana în cauza revine la numele de familie avut înainte de adopție;

• când unul dintre soți, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soț, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopție, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopției.