Am început să recunosc comportamentul foarte ușor; îl miros de la o poștă, dinainte să deschidă cineva gura și să iasă acel Eau de Nu-mă-pot-abține; îl recunosc pentru că mă lovesc de el peste tot, inclusiv din partea unor oameni care nu m-au mai văzut vreodată sau de ceva vreme; dacă pe apropiații tăi îi poți înțelege când te ating cu sfaturi, chiar dacă frecvența lor crește invers proporțional cu răbdarea ta (și trăim într-o lume al naibii de stresantă!), cei care se înscriu dincolo de cercul lor sunt penibili și plictisitori. Ceea ce mă îngrijorează puțin mai mult e că, din spusele altora mai plimbăreți ca mine, ar fi o trăsătură de neam. Citește articolul