Stiu ca e demagogic sa vorbesti de spirit civic in ziua de astazi. Stiu ca oamenii au mai degraba tentinta sa il acuze pe cel care aduce aminte de o problema decat sa ii acuze pe cei care au provocat-o. Dar traiesc intr-un oras in care vad din ce in ce mai multe cazuri de crima impotriva unor batrani, lasati sa moara pentru ca locul lor sa devina vizuina pentru animale de prada.

Articolul continuă mai jos

Ipoteza de astazi:
Se ia o ipoteza bine-cunoscuta: un batran isi vinde casa unor persoane care se obliga sa-l intretina / plateasca o renta pentru toata perioada vietii vanzatorului.

Realitatea din jur ne arata si ce se intampla dupa acest moment. O parte (nu stiu daca insemnata sau nu) dintre batranii vanzatori sunt aruncati intr-o mizerie crunta, sunt presati, obligati sa traiasca cat mai putin posibil, tratati ca animalele, poate-poate mor mai repede.

Privim oripilati astfel de cazuri si ne multumim sa ii cainam pe varstnicii care au semnat cu mana lor, naivi, un contract care le aduce condamnarea la dispret. Mai intotdeauna, ramanem doar la stadiul de comentatori care asista neputinciosi la drama acestor persoane.

Asa ca, intrebarea mea de astazi este "De ce nu facem nimic?". Stiu, nu e casa noastra, nu sunt interesele noastre la mijloc, lumea nu incepe si nu se sfarseste cu aceasta problema. De ce nu facem nimic? Din comoditate, probabil. Si din frica de "forta" celor care cumpara astfel de apartamente si ii trateaza ca pe animale pe oamenii de la care le cumpara.

Solutii, dar nu rezolvari
Ciudat, nu facem nimic, desi solutii ar fi:

Solutia penala:
Art. 314. al Codului Penal spune ca "Parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, in orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se ingriji, de catre acela care o are sub paza sau ingrijire, punandu-i in pericol iminent viata, sanatatea sau integritatea corporala, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani."

Cu alte cuvinte, daca lasi un batran sa moara fara sa ii duci mancare, fara sa ii angajezi suport de ingrijire, fara sa faci nimic pentru ca viata lui sa se sfarseasca intr-un mod demn, meriti sa mergi la puscarie.

Solutia administrativa:
Exista autoritati care trateaza astfel de cazuri. In multe situatii, batranii pot fi asistati chiar si la momentul semnarii actului de instrainare a casei la notarul public. Nu stiu in ce masura aceste autoritati isi fac treaba, nu stiu cat de complicat este sa apelezi la serviciile lor si nici in cate zile poate un batran sa depuna toate hartiile necesare pentru a indeplini procedurile birocratice de acolo (am numarat 9 categorii de acte pe care trebuie sa le prezinte un batran pentru a fi inscris).

De ce avem nevoie de o solutie?
Pentru ca maine, vecinii nostri ar putea avea aceeasi problema. Pentru ca altfel, societatea ar putea considera situatia ca fiind acceptabila, iar crima s-ar transforma in genocid.

E complicat sa vorbesti despre o problema ale carei granite sunt imposibil de definit. E infinit mai greu sa te pui in situatia cuiva care are grija de o persoana cazuta la pat in urma unei boli necrutatoare. Cu toate astea, din cand in cand, avem nevoie sa ne gandim daca nu cumva suntem atat de concentrati sa ne depasim grijile cotidiente incat am inceput sa incurcam micile necazuri cu marile probleme. Iar viata cuiva e, cel putin pentru el, cea mai mare problema din lume.

Mi-e greu sa ma gandesc cum e sa stai si sa astepti sa mori. Mi-e greu sa inteleg ce schimbari se pot petrece in mintea unui batran care sa isi doreasca moartea ca pe o izbavire. Cum e sa vrei sa fii eutanasiat?

Spirit civic..., lasa-ma dom'le in pace
Stiu ca e demagogic sa vorbesti de spirit civic in ziua de astazi. Stiu ca oamenii au mai degraba tentinta sa il acuze pe cel care aduce aminte de o problema decat sa ii acuze pe cei care au provocat-o. Dar traiesc intr-un oras in care vad din ce in ce mai multe cazuri de crima impotriva unor batrani, lasati sa moara pentru ca locul lor sa devina vizuina pentru animale de prada.
Context articol: