Cateva astfel de exemple ne sunt oferite de profesorul Gary Slapper in cartea sa, “How the law works”.

Sa intrebi un judecator daca doreste sa oficieze casatoria dintre un barbat, in varsta de 42 de ani, si logodnica sa, in varsta de 21 de ani, nu prezinta nimic iesit din consum. Insa, daca aceasta intrebare este pusa de un avocat, in sala de judecata, si in timpul unui proces in care, in boxa acuzatilor, sta chiar acel barbat, acuzat fiind ca a intretinut relatii sexuale cu minore, lucrurile se schimba un pic.

Procurorul a obiectat la auzul acestei replici, motivand ca propunerea nu face decat sa distraga atentia Curtii fata de gravitatea faptelor savarsite de acuzat. Atitudinea cinica a avocatului a fost asemanata cu cea a minorului care, dupa ce si-a ucis ambii parinti, a rugat instanta sa ii acorde mila pentru ca este un biet orfan.

Alti avocati isi folosesc aceasta latura impertinenta cu multa subtilitate. Cand i s-a atras atentia ca intrebarea sa este 
neadecvata salii de judecata, un avocat a replicat:
“Mi-a trecut prin minte ca veti avea aceasta perspectiva, domnule judecator, asa ca am cautat un raspuns la autoritati.” 

Desigur ca judecatorul s-a aratat intrigat de atitudinea avocatului, iar explicatia acestuia a venit neintarziat:
“Onorata instanta, a fost clar faptul ca aceasta intrebare nu este inadmisibila, ci este doar o incalcare grotesca a conduitei profesionale.”