Observam ca avem de-a face cu o norma imperativa. Deci este obligatoriu ca angajatorul sa acorde pentru minim 6 saptamani compensatia; este negociabila doar perioda care depaseste aceasta durata.

Dreptul impus de contractul colectiv de la nivel national reprezinta partea legala din orice contract colectiv de la nivel inferior. In cazul in care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior, potrivit art. 247 din Codul muncii² .

Deci dreptul la compensatie este garantat pentru 6 saptamani fiecarei salariate din sectorul privat, in cazul in care nivelul superior al negocierii colective este cel national.

Mai precis este vorba de un drept ce se acorda pentru 42 de zile calendaristice, adica exact pe durata minima a concediului de lauzie, impusa de art. 24 alin. (2) din Ordonanta de urgenta nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate³ .

Intrucat cuantumul brut lunar al indemnizatiei de maternitate este de 85% din baza de calcul determinata ca medie a salariilor din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare⁴, compensatia va fi de 15% dintre media salariala mentionata si indemnizatia calculata dupa cum am precizat.

Limita indemnizatiei este de pana la 12 salarii minime brute pe tara si aceasta se suporta integral din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, in timp ce compensatia se suporta din fondul de salarii al angajatorului.

A nu se confunda indemnizatia de maternitate acordata in baza Ordonantei de urgenta nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate cu indemnizatia care se acorda pe perioada concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, de pana la 3 ani, conform Ordonantei de urgenta nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului⁵.

______

NOTE:

¹Publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea V, nr. 5 din 29.01.2007.
²Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
³Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1074 din 29.11.2005, modificata si completata ulterior.
Potrivit art. 24 alin. (1) si (2) din aceasta ordonanta, concediul pentru sarcina se acorda pe o perioada de 63 de zile inainte de nastere, iar concediul pentru lauzie pe o perioada de 63 de zile dupa nastere, putandu-se compensa intre ele, in functie de recomandarea medicului si de optiunea persoanei beneficiare, in asa fel incat durata minima obligatorie a concediului de lauzie sa fie de 42 de zile calendaristice.
⁴Art. 25 alin. (1) coroborat cu art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgenta nr. 158/2005.
⁵Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1008 din 14.11.2005, modificata si completata ulterior.