E un titlu care provine dintr-un descantec intreg. Genul de versuri pe care le spun oamenii, la tara, cand vor sa isi blesteme consatenii. Si imi pare foarte potrivit pentru modul in care privim noi politica astazi. Ca o lupta incrancenata intre "imi place x" si "nu imi place x". Si nu de putine ori, antipatiile sunt scaldate de blesteme si injuraturi.

Articolul continuă mai jos

N-o sa inventez eu apa calda spunand ca ar trebui sa judecam oamenii dupa ce fac si nu dupa ce spun. Doamne fereste! Ar fi o blasfemie sa spun asta. Tot ce pot face insa, e sa ma gandesc cum ar fi...

Cum ar fi daca l-am intalni pe un anumit domn presedinte, necunoscut fiind, la o terasa. Ce ne-ar inspira? Cum ne-ar gadila simturile buna sa dispozitie? Ma intreb de multe ori cum e sa il fi cunoscut pe un alt domn, prim..., pe vremea cand nu-l cunoasteau decat cei din familie. Ce ar fi fost sa il fi cunoscut pe domnul ministru autoimpuscat ca pe un om simplu, pe vremea cand privea emisiunea Viata Satului de pe TVR.

Si, dincolo de exceptiile carismatice care te uimesc de la prima vedere, sunt inclinat sa cred ca toti domnii de mai sus nu mi-ar fi spus absolut nimic. I-as fi apreciat, poate, pentru maiestria cu care vorbesc, gandesc, etc. Dar nu m-as fi batut cu nimeni pentru a-i sustine. Si nici nu mi-as fi pus problema daca sa am sau nu incredere in ei. Pentru ca, oricat ar fi de impresionanti, oamenii obisnuiti nu cer nimic in schimb. Nu cred ca va salutati cu niciun cunoscut rugandu-l sa va voteze. :)

Ajung deci sa realizez, intr-un tarziu (probabil la un moment la care e rusinos sa mai si recunosc) faptul ca politica e doar o mare schema piramidala. La fel cum a fost Caritas-ul. Cei mai vechi / inteligenti / smecheri isi gasesc un palc de sustinatori, care ii ajuta sa se ridice deasupra lor. Cu totii imbiati de ipoteticele averi pe care le vor dobandi atunci cand varfurile vor ajunge la putere. Procesul se repeta, la scara din ce in ce mai mare

Asa ajungem la situatii in care, spre exemplu, zece oameni voteaza un anumit candidat in fiecare circumscriprie electorala. Gestul in sine le va aduce lor, famiilor sau prietenilor, o mica retributie de la stat. Cercul lor de influenta va capata putere. Si va avea sansa sa urce putin mai sus, calcand pe capetele multimii (as fi scris "prostimii", dar m-am gandit e ofensator).

Fiecare dintre acesti "fericiti" ai sortii va deveni, daca are noroc, subiect al unor simpatii sau antipatii. Va avea propriul lui cerc de sustinatori si propriul cor de blesteme. Si prietenii si neprietenii il vor analiza insa dintr-o alta perspectiva decat cea normala. Il vor urma sau nu, ca pe un mic Dumnezeu.

Pentru ca, nu-i asa, daca nu vedem aerul din jurul nostru, nu inseamna ca acesta nu exista. Daca "fericitul" din exemplu nu-si arata defel calitatile, nu inseamna ca ele lipsesc cu desavarsire. Poate a invatat sa si le camufleze, sa nu i le fure dusmanii politici.

Din pacate, suntem cu totii participanti la aceasta mare schema piramidala. Si prin lipsa de la vot nu facem decat sa inchidem ochii, transmitand un mesaj deloc simbolic: suntem dispusi sa locuim in tara altora. Ma intreb daca nu cumva situatia asta e rodul blestemelor pe care ni le-am adresat in trecut, prinsi in lupta confruntarilor electorale.

Lor, putin le pasa. Tocmai le-am aratat cat de usor suntem de dovedit, nu?
Context articol: