Candidez la presedintie

22 Iulie 2009

Timp de citire: 3 min.

Salvează articol Îl poți citi, ulterior, când ai timp.

Mi-e usor sa stau astazi aici si sa scriu despre saracia din Romania. Mi-e si mai usor sa filosofez pe marginea perspectivelor clasei sub-mijlocii de la noi. Nu-i cunosc, ne ciocnim foarte rar pe strada. Uneori ii compatimesc. De cele mai multe ori ii ignor. Pentru ca saracia in care traiesc unii imi creeaza stari de anxietate. Si Xanax-ul costa prea mult.

Problemele mele sunt mai mari decat problemele lor. Gandesc in termeni mari. Vad viitorul in ansamblu. Am inventat ideea de “daune colaterale” ca sa pot avea o justificare formala la mai toate relele pamantului. Un tata somer care si-a ucis familia cu bestialitate? Dauna colaterala a procesului de tranzitie prin care trecem.

Stiu toate aceste lucruri. Ma oblig sa le citesc atunci cand apar in ziare. Pentru ca viata mea se construieste in jurul ideii de originalitate. De prospetime. Trebuie sa vand iluzia vorbitului pe bune. Si fara sa ma balacesc un pic in troaca mizerilor, n-am cum sa aflu ce gandesc unii.

Traiesc intr-un bol de empatie. Rezonez cu nevoile si dorintele oamenilor simpli. Le simt sperantele si le iau cu mine. Le creionez viitorul si le arat cum trebuie sa gandeasca. Le insult ingerii si ii indrept spre religia mea. Cuvantul. Stiu, sunt megaloman. Si am impresia ca sunt un mic Dumnezeu. Desi, daca privesc in urma, mi-e clar ca eu am inventat multe dintre lucrurile pe care voi le luati de bune: zambetul larg si sincer; privirea directa, in ochii partenerului de discutie; lacrimile sincere; sinceritatea in toate cate spui si faci.

Gasesc ca daca nu v-ati prins cine sunt, ar fi momentul sa va spun. Ca sunt scriitorul de iluzii. Omul care pune vorbe in gura politicienilor. Creatorul de discurs politic.

Si la toamna, cand voi veti crede ca ati ales un presedinte, adevarul va fi ca ati ales pe unul dintre noi. Ati dat premiul in Romania pentru cel mai bun scriitor de discursuri. Noi cautam intrebarile cele mai probabile. Noi gandim cele mai bune raspunsuri. Noi vorbim, desi cuvintele sunt spuse de buzele politicienilor.

De ce ma prezint? Ganditi-va putin. Nu e nimic mai nostim in viata, decat senzatia de putere. Si astazi, la mai putin de 6 luni de la alegeri, gasesc ca e momentul meu de glorie. Momentul cand va simt pulsul si-mi pregatesc ofensiva. Momentul cand inventez teme de campanie. Acum straluceste steaua mea cu adevarat. Mai tarziu, in fotoliul meu, voi urmari neputiincios modul cum altii reusesc sa-mi transmita mesajele. Si, in functie de calitatile lor de actori – oratori, eu voi iesi din alegeri invingator sau invins.

In saptamanile urmatoare, va voi oferi cate un mic exemplu al puterilor mele. Un discurs de lansare, un discurs de mijloc de campanie si un discurs de final. Si in felul asta, data viitoare cand auziti un politician vorbind, poate va ganditi un pic si la adevaratul vorbitor din spatele lui.

Ascultati-ma. Stiu ce spun. Si vorbesc din suflet. Pe limba poporului. Intotdeauna sincer.

PS
Ca sa nu creada cineva ca e pe bune, autorul nu candideaza la presedintie.

Este pur si simplu o serie de articole care doreste sa faca alegatorii mai atenti asupra principiilor pe care ar trebui sa le caute la un candidat. Sa ii asculte vorbele, dar sa constientizeze ca acestea sunt spuse intocmai asa cum trebuie, cand trebuie. Si ca discursurile politice, desi in Romania nu e o regula, sunt printre cele mai bine studiate texte publicate vreodata de cineva.

Parerea ta in Forum
Voi ce ati spune electoratului in cazul unei candidaturi? Am deschis si un forum special pentru aceasta discutie. Multumim pentru opinii.

EDITORIAL

Candidez la presedintie

Alin Popescu Fondator, avocatnet.ro

Comentarii articol (3)